Mircea Radu IACOBAN

Promit solemn cititorilor că-i ultima oară când irosesc spaţiul acestei rubrici pentru a polemiza (vorba vine „polemiza” – ai cu cine?) cu publicaţia „România Mare”. Căreia i s-a pus pata pe „Monitorul de Suceava”, recte, pe sus-semnatul şi, iată, comite din nou un articol kilometric de răspuns... la răspunsul nostru, decent şi la obiect. Dac-o ţinem tot aşa, nu mai isprăvim în veci!
De această dată, compunerea „polemică” semnată tot Paul Suditu trezeşte sincere îngrijorări privind starea sănătăţii mintale a preopinentului. Cineva zdravăn la cap nu poate inventa idei şi texte pe care să ţi le atribuie, spre a combate apoi vehement... ceea ce n-ai spus niciodată! Iată finalul articolului din „România Mare” nr. 999/2009: „Nu pot să închei fără să condamn o impardonabilă impoliteţe a dlui Iacoban – anume, că PRM ar fi partid extremist de dreapta.” Ştiind că sigur n-am spus şi nici scris vreodată aşa ceva – fiindcă gândesc altfel – am luat la recitit textul meu de la cap la coadă şi de la coadă la cap. Ei bine, nicăieri, dar absolut nicăieri, vreo vorbuliţă despre „partidul extremist de dreapta”!! Dl Suditu şi-o fi trecând propriile obsesii în contul celor cu care are iluzia că polemizează, numai că astfel se descalifică total şi n-ar merita nici răspunsul de faţă. Îl aşez în pagină fiindcă, totuşi, respect profesia amândorura (nu poate fi vorba, evident, despre meseria scrisului, ci doar de faptul că suntem dascăli de română), invitându-l cu acest prilej să respecte regulile jocului şi să nu atribuie altora fantasmele ce-i bântuie imaginaţia. În „Tricolorul”, dl. Ion Coja, candidat prezidenţial, ia în discuţie o carte a mea... înainte de a apuca s-o scriu (!), în „România Mare”, dl Suditu declară „impardonabile” texte pe care iarăşi nu le-am scris vreodată... asta-i gazetărie? Luat de avânt polemic, contra-opinentul se străduie să corecteze un amănunt biografic: n-a fost activist de partid. Numai că informaţia n-am luat-o din vânt, nici n-am inventat-o, cum face dumnealui, ci din pagina ziarului „Ziua” şi de pe Internet. Greşit! – susţine dl Suditu – fiindcă a furnizat-o presei „o amărâtă la menopauză”. Cum n-am nici posibilitatea, nici căderea să verific veridicitatea unei informaţii în funcţie de stările ciclului, rămâne cum am vorbit în tren: cuvântul ei, contra cuvântului dlui Suditu. O fi fost activist, n-a fost, e treaba lui şi oricum n-are nici o relevanţă pentru chestiunea în sine; eu unul, judec oamenii după ceea ce au făcut, nu după eticheta ce au purtat-o. Dac-ar fi fost activist, crede onorabilul, ar fi ajuns „un mare şmecher capitalist, eventual baron PDL de Suceava, agramat şi fioros, iar dl Iacoban mi-ar fi ciugulit umil din palmă grăunţe pentru supravieţuirea „Monitorului”. Măi, să fie! N-am cunoştinţă despre „baroni PDL de Suceava agramaţi şi fioroşi”, grăunţe din palma lui Suditu nu mă văd ciugulind în veci de veci, iar Monitorul”, slavă Domnului, n-are nevoie de pomana nimănui.
Cât despre chestiune în sine: s-a ajuns la totala bătaie a câmpilor dintr-o pricină simplă şi lumească, pe care, poate, cititorii şi-o mai amintesc. Am atras atenţia dlui Suditu că, într-un articol-elogiu la adresa răposatelor locomotive cu aburi, comisese grave erori de informare tehnică, nepermise nici elevilor de clasa a IV-a (în compunerea respectivă, apa din cazanul locomotivelor ajunge la... mii de grade Celsius - şi alte astfel de enormităţi). Rezumatul răspunsului lui Suditu la corecturile noastre: da, am greşit, dar dumneata n-ai voie să scrii despre asta fiindcă... ai fost comunist! Cugetare ce l-ar onora din plin pe inteligentul Gâgă! Acum, se vine cu un supliment de explicaţii: „sînt licenţiat în umanioare, am structură sufletească mai străvezie şi nu mă atrag aceste maşini impresionante, decât aspectul lor estetic şi fiorul artistic ce mi-l provoacă.” Rezon. Dar dacă-ţi place Miţa, trezindu-ţi fior artistic, nu spui prin târg că are un ochi albastru şi celălalt verde, când amândoi sunt căprui. Nu de alta, dar intimata, ofiuscată, ţi-ar putea cârpi o pleasnă peste structura sufletească străvezie, întru reperarea onoarei ciobite. Licenţa în umanioare nu îngăduie şi răspândirea unor ridicole năzdrăvănii de informare tehnică. Simplu: despre ceea ce nu ştii, nu scrii. Cer prea mult?