Din îndepăratata Republică Populară Chineză, ţara noastră mereu a importat marfă cu ghiotura; dar singurele produse cu adevărat fiabile s-au numit „Revoluţia culturală”, care a funcţionat în beneficiul lui Nicolae Ceauşescu ani buni după 1971, şi „Mafia galbenă”, care s-a aclimatizat perfect la noi, după 1989. Desigur, ar mai putea fi invocate şi restaurantele chinezeşti, dar pentru că în România ele se sfiesc, dintr-o exagerată pudoare, să servească feluri tradiţionale precum „pisică la cuptor”, „câine cu portocale” ori „labă de maimuţă în suc natural”, nu prea îşi merită numele.
Toate celelalte bunuri chinezeşti – fie că se numesc ascuţitori de creioane, jucării pentru copii, chiloţi bărbăteşti sau tirbuşoane pentru destuparea sticlelor cu vin – ies în evidenţă doar prin proprietatea rară că te slujesc admirabil vreme de 24 de ore, maximum 48, după care clachează inexplicabil şi nu mai pot fi drese, oricât te-ai strofoca la coada lor. Poate că şi versul lui Minulescu „iubire, bibelou de porţelan” ar fi fost mai percutant, dacă ar fi adăugat că bibeloul era din porţelan chinezesc.
Dar nici ăl mai mare cusurgiu nu poate să pună la inimă perisabilitatea chinezăriilor. Produsele fraţilor chinezi fiind, nu-i aşa, cele mai ieftine de pe piaţă, ele te ţin de exact câte parale ai dat pe ele. E un lucru subânţeles.
Doar că, acum, chinezii se pregătesc să iasă pe piaţa mondială cu un produs surpriză: un vaccin contra gripei porcine. Fabricat de o companie farmaceutică naţională, vaccinul este, cică, „eficient încă de la prima folosire”.
Hai să fim serioşi! Sper că nimeni nu va încasa ţeapa, luând de bun produsul şi crezând în eficacitatea lui. În cel mai bun caz, sper ca vaccinul să n-aibă niciun efect, dar mă aştept de la el şi la alte lucruri, mult mai grave. Cum ar fi ca bolnavul să se vindece poate de gripă porcină, dar în compensaţie să contracteze vreo boală la fel de gravă.