Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Este o datorie cetăţenească aproape sacră să păstrăm integritatea monumentelor istorice, pentru că ele vor vorbi generaţiilor viitoare despre gloria vremurilor de ieri, certificând continuitatea culturii şi civilizaţiei noastre pe aceste meleaguri.
Totuşi, întrucât simţul civic este pe la noi mai fragil ca un ciorap de damă, monumentele istorice sunt ciopârţite sau distruse în totalitate, de mâna unor vandali ai zilelor noastre. Şi chiar dacă vinovaţii apucă să-şi primească pedeapsa, distrugerea rămâne distrugere, lăsându-ne cu o durere care ciuguleşte nemilos din pieptul nostru, asemenea unui pui de infarct.
Un astfel de monument istoric a dispărut, nu chiar cu mult timp în urmă, printr-o inconştienţă, provenind din acelaşi simţ civic descărnat, de care pomeneam. Monumentul istoric la care ne referim nu este vreo cetate rămasă de la strămoşii daci sau vreun mausoleu din primul război mondial, ci este faimosul burtoi al poetului fost parlamentar Adrian Păunescu, burtoi şters de pe faţa pământului din cauza unei nesăbuite cure de slăbire, ţinute de stăpân.
***
Pântecele păunescian, străveche arhitectură… Din această cazemată impunătoare, având un volum mai încăpător ca al unui rezervor de automobil marca « Hummer », porneau, pe vremuri, compoziţiile care asigurau combustia Cenaclului « Flacăra ». Dacă doreai să rememorezi osanalele aduse de acest cenaclu Partidului Comunist Român şi conducătorului suprem Ceaşcă, n-aveai decât să acţionezi cu telecomanda buricul păunescian, care-ţi punea la dispoziţie piesele dorite, zburând prin aer ca nişte balonaşe:
-Să învăţăm ce-nseamnă omenia!- tuna Păunescu, strecurându-şi lăboanţa în intimităţile vreunei uteciste de serviciu, care stătea în minijupă lângă el, crăcită şi iubitoare.
-Să învăţăm ce-nseamnă omenia! – aproba publicul, descreierat de excitaţie.
- Şi comunişti să învăţăm să fim!- adăuga poetul, cu celulita fălcilor desenându-i valuri marine şi porcine.
- Şi comunişti să învăţăm să fim! – răspundea tineretul patriei, dând din mâini şi din picioare.
Primul care ar trebui pedepsit usturător pentru distrugerea monumentului în cauză este Păunescu însuşi. El trebuie să înţeleagă, măcar acum când fapta e comisă, că istoricu-i burdihan, imposibil de înconjurat cu o simplă curea, nu era proprietatea sa, ci ţinea de patrimoniul statului.
Nu ştiu cum, dar de când burtoiul lui Păunescu a trecut la cele veşnice, parcă şi noi suntem mai săraci, mai trişti, mai singuri.
