Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
În toamna lui 1995, m-am mutat cu slujba de la „Evenimentul Zilei” – biroul din Moldova - la „Flacăra” lui George Arion, motiv pentru care am luat trenul şi am venit la Bucureşti, să-mi rezolv formalităţile de transfer. Deplasarea se nutrea din banii mei anorectici, dar mi-am făcut astfel socoteala, încât să apar în capitală dimineaţa, şi să dispar după-amiaza, pentru a nu cheltui prea mult. Parcă mă văd intrând, la primele ore ale zilei, în impozanta clădire din Piaţa Presei!
Actele de lichidare le-am rezolvat rapid, astfel că, pe la ora 10, aproape totul era gata. Îmi mai trebuia o semnătură: a lui Ion Cristoiu. Cu faţa plină de zâmbet, am bătut la uşa sa.
M-a întâmpinat secretara. Spre norocul meu, şeful „Evenimentului Zilei” era în birou, deci treaba îşi anunţa o durată de vreo cinci minute. Cel mult zece, mi-am zis, fiindcă mai mult ca sigur Cristoiu mă va chema să-mi mulţumească pentru munca de ani de zile la ziarul lui.
Din păcate, lucrurile s-au petrecut ca în vorba cu socoteala de acasă. Secretara mi-a ordonat să las hârtia şi să revin a doua zi, fiindcă doar seara intră la Cristoiu mapa cu acte pentru semnat. I-am explicat că vreau să prind trenul peste câteva ore, că nu am unde sta peste noapte şi că e vorba doar de o semnătură:
-Intraţi la domnul Cristoiu şi spuneţi-i asta! E vorba de un fleac!
Clătinând din cap, femeia a intrat şi imediat a ieşit.
-Nu, şefu’ nu poate să vă semneze. Mâine intră mapa la el. Reveniţi mâine!
-Dar i-aţi explicat că n-am unde sta şi nici bani de hotel nu am?
-I-am spus ceva, dar... Îmi pare rău.
Am petrecut noaptea în gară. A doua zi, încercănat şi înfrigurat, mi-am luat hârtia, în fine semnată de marele Cristoiu, şi am plecat, fără să zic bună ziua.
De atunci, sentimentul pe care mi-l inspiră insul ăsta urât şi îngâmfat e de silă pură. Într-o ţară normală, un tip găunos ca el nu s-ar bucura de aşa pompă mediatică. Cel mult poate c-ar fi studiat cu voluptate de psihiatri, deoarece exemplifică modul în care un complex de inferioritate fizică se poate transforma într-un complex de superioritate intelectuală.
