Cătălin MIHULEAC

Gigi Becali nu se dezminte: la un meci recent de fotbal al Stelei, s-a maimuţărit continuu la arbitru, stimulat şi de faptul că orice-ar face ziua, apare seara pe toate canalele de tembeliziune.
Dar pe mine nu mă mai miră nimic la acest ins, tocmai din ziua în care a lovit ca berbecul în muzica rock, atingând implicit milioane de români, care şi-au făcut educaţia în această rezervaţie interzisă zimbrilor.
Muzica rock: ce să înţeleagă un mârlan din ea? Deşi un dor insomniac de răzbunare la adresa mârlanului în cauză s-a întronat în mintea mea. Când urzesc asemenea planuri teroriste, sunt la fel de sângeros ca un călău care-şi susţine lucrarea de doctorat. În astfel de momente, comparativ cu mine, Inchiziţia nu-i decât o instituţie pentru protecţia drepturilor omului, marchizul de Sade e-un ageamiu iar Al-Qaeda aduce cu un capitol anost din basmul arăbesc „1001 de nopţi”. Ah, cât de cumplit mă voi răzbuna pe Gigel Becali pentru că a beştelit muzica rock, întărind fără să ştie dictonul „Nu ştie mârlanul ce-nseamnă şofranul”!
Îl voi prinde aşadar pe Gigel Becali, îl voi sechestra într-un loc retras şi-l voi schingiui ca la carte. Voi arde în faţa ochilor săi îngroziţi munţi de CD-uri cu submuzică de Nicolae Guţă şi Florin Salam-Parizer, şi-i voi face ferfeniţă volumele de Corneliu Vadim Tudor, primite de el cu dedicaţie de la autor.
Îl voi sili să înveţe pe de rost câteva strofe din „Luceafărul” şi-i voi schimba Maybach-ul cu un Logan puţin zgâriat. Îi voi răpi aerul condiţionat de sub nas şi-l voi intoxica, în schimb, cu aer ţărănesc de la munte, burduşit cu ozon din cel mai rudimentar. Îi voi confisca portţigaretul din care fumează iarba dracului şi-l voi îndopa cu bombonele „Mentosan”. Îi voi jupui de pe perete carpetele cu răpiri din serai, şi-i voi otrăvi ochiul cu apusuri de soare în Deltă şi cu răsărituri de soare la Marea Neagră.
Voi aranja cu nişte chirurgi eminenţi să-i modifice câteva circuite de la centrul vorbirii, astfel ca, atunci când o dori să înjure buruienos, să-i iasă pe gură doar versete din Biblie; şi viceversa, când o vrea s-o facă pe evlaviosul, să suduie ca pe stadionul „Steaua”.
Cred că pentru răcani ca Gigel trebuie înfiinţat de urgenţă un „stagiu muzical obligatoriu”, la fel ca „stagiul militar obligatoriu” de mai ieri. În cazărmi speciale, Becali şi alţi soldaţi neinstruiţi sonor vor învăţa să defileze după chitara lui Jimi Hendrix, vor învăţa să se alinieze după acorduri de Deep Purple ori Pink Floyd şi se vor deprinde să dea onorul când trec mareşalii Freddy Mercury şi Mick Jagger. Aşa nu se mai poate!
Trăiască disciplina muzicală a patriei noastre!