Cătălin MIHULEAC

Se-ntâmplă ca unii dintre noi, exasperaţi de asprimile vremurilor de azi, să ofteze din rărunchi, cătând cu privirea spre zăpezile de altădată:
- Ei, de ce n-om fi avut şi noi norocul de a ne naşte în secolele de dinainte? Atunci era viaţă, frăţioare: nu tu sida, nu tu cancer, nu tu viaţă la bloc, nu tu poluare... Nu ca acum, când aerul abia de mai respiră, de înăbuşit ce este.
Când veţi auzi glăsuind astfel de oameni, vă rog din suflet să-i suduiţi foarte birjăreşte, din partea mea. Fiindcă secolele anterioare au fost cu mult mai proaste ca astea noi, iar ca argumente sunt războaiele de atunci, ciuma bubonică de atunci, tebeceul, păduchii şi execuţiile publice - show-uri de mare atracţie, ţinute în piaţa centrală a oraşului.
Dar nici chiar poluarea nu era mai palidă ca acum, ea pornind în cel mai pur sens fizic de la om. Vorbim azi de duşul matinal ca de cafeaua de dimineaţă, dar uităm că, pe la 1900, chiar şi baia lunară era un lux şi o excentricitate, igiena zilnică limitându-se la un pospai de spălare a mâinilor şi a feţei. Cât despre toaleta bucală, aceasta consta în raşchetarea limbii cu un fel de lamelă, care se ştergea apoi cu o cârpă, astfel încât ţi-e şi groază să ghiceşti ce gust o fi avut sărutul dintre doi îndrăgostiţi de altădată.
În plus, acelaşi rând de haine era rulat şi iarna, şi vara, ba se mai şi dormea în ele. Dar nici măcar femeile nu se întreceau cu igiena, astfel că, pe la 1870, un drumeţ străin nota despre cochetele noastre femei că puneau mare preţ pe modă, nu şi pe săpun... Om binecrescut, drumeţul, fiindcă evita cu eleganţă să spună despre strămoaşele noastre că duhneau de-a binelea.
N-or fi grozave din multe puncte de vedere vremurile de azi, dar sunt indiscutabil de preferat celor de ieri. Când o să vă vină pornirea de a le regreta, faceţi ce fel de comparaţie doriţi: socotiţi, de pildă, în cât timp aţi străbate cu căruţa o banală sută de kilometri, care astăzi ne pare un simplu flecuşteţ...