Cătălin MIHULEAC

Până la un punct, recenta crimă din Timişoara seamănă leit cu altă crimă celebră, petrecută la Iaşi, în urmă cu doi ani. Şi atunci, ca şi acum, criminali au fost doi studenţi - un el şi o ea – topiţi de dragoste reciprocă, dar în egală măsură îndrăgostiţi de frumuseţea fără egal a banului, din care pricină au scos la vânzare marfa proaspătă, ascunsă de fete în lenjeria intimă. Şi atunci, ca şi acum, victima cuplului ucigaş a fost culeasă de pe internet, acolo unde amatorii de sex stau înghesuiţi în aşteptare, precum ciorile pe sârmă. Şi atunci, ca şi acum, sexul studenţesc vândut pe bani a scăpat, la un moment dat, de sub control, lăsându-se cu înjunghierea muşteriului, cu încercarea de se debarasa de cadavru şi cu o mediatizare vârtoasă, demnă de o cauză mai umană.
În concluzie, două crime estudiantine, adevărate lucrări de licenţă pentru un criminal bine pregătit. Două crime estudiantine, servite opiniei publice în sânge proaspăt. Două crime de abator, de care ar fi foarte mândru până şi celebrul „Matache măcelaru’”. Două crime care ne arată explicit că febra lovelelor s-a transmis de la patronii comerţului cu ţidule universitare la tinerii lor învăţăcei, care, neavând încă mijloacele profesionale pentru a produce arginţi, scot şi ei pe tarabă ceea ce deocamdată au mai vandabil: sexul.
Dar, în fond, nu se mândreşte orice profesor universitar, cu faptul că studenţi merituoşi le calcă pe urme? De sub bagheta unor obsedaţi de bani, nu se pot naşte decât nişte mici obsedaţi de bani.
Timişoara şi Iaşi, două centre universitare de renume, situate unul hăis pe hartă, la Sud-Vest, şi celălalt în colţul opus, la Nord-Est, de unde se vede încă o dată cât de tare contrastele se atrag. Timişoara şi Iaşi, două centre universitare unde se eliberează mai nou şi diplome de criminali, studenţii punând la cale partide de ucis în grup, cu dezinvoltura cu care în discuţie ar fi partide studenţeşti de canastă sau de rummy.