Recentul meci de fotbal dintre Ungaria şi România, închinat memoriei fostului handbalist Cozma, a avut partea lui de absurd. După cum se ştie, Cozma a fost omorât de ţiganii unguri, dar la meciul de fotbal amintit, suporterii maghiari – provocaţi de suporterii echipei noastre - au scandat pe săturate despre români „Ţiganii! Ţiganii!” În concluzie, ţigani avem şi noi, au şi ei.
În mod cert, crimele europene semnate de romii Mailat şi de gaşca gitănească din Veszprom au cam schimbat imaginea idilică pe care cetăţenii occidentali o aveau despre o anumită minoritate, exportată masiv de ţările estice în suratele lor civilizate. Ce să-i faci, se vede că realitatea e destul de departe de cea desprinsă din imaginile superbe ale filmelor regizate de Emil Loteanu şi de Emir Kusturica, unde mai apare, pentru a trage o cântare, şi bunul nostru prieten Goran Bregović, acompaniat de vreo fanfară de profil! În acele filme, se bea, se cântă, se cerşeşte şi se fură romantic, iar când se mai scoate cuţitul, şi atunci e poetic, vinovat fiind doar acest vechi şi misterios imbold, numit dragoste.
Apropo de Mailat: n-o să uit niciodată ce ne mai muştruluiau, acum doi-trei ani, „Liga franceză pentru drepturile omului” şi „Médecins du Monde”, fiindcă ţara noastră se arăta nesigură pentru populaţia de etnie rromă, ea fiind „grav discriminată”. „Grav discriminată”, ce gogomănie! Observând cât de comod e acum, faţă de secolele anterioare, să deţii în vene sânge gitănesc, sunt în stare să pun rămăşag că nici măcar un singur rom n-a fost, în ultimii 20 de ani, discriminat în România.
La fel de deplasaţi sunt şi reprezentanţii guvernului maghiar, care tot făceau apel să nu se transforme uciderea sportivului român Cozma într-un caz etnic. Păi, dacă e vorba de mafia ţigănească, atunci cum să nu fie o problemă etnică? Tot o problemă etnică s-ar numi dacă ar fi implicată mafia arăbească, sau aia chinezească, ori cea rusească.
Pe deasupra, întreb şi eu ca prostul: cum se face admiterea pentru a urma cursurile mafiei ţigăneşti, că doar nu pot intra acolo şi suedezi ori irlandezi?! Cu alte cuvinte, de ce atâta străduinţă să faci din negru alb? Doar pentru că e şarmant să te dai tolerant? Desigur, e mai simplu aşa, decât să recunoşti bărbăteşte că te confrunţi cu o problemă de o colosală gravitate şi să cauţi să-i găseşti cheia.