Mircea Radu IACOBAN

Simt cum îmi scapă vara printre degete! Am, în curte, câţiva crini de baltă. Când îşi deschid trompetele albe, e cel mai clar semn al toamnei implacabile. Una dintre pisicile mele, Suzana, obişnuieşte să doarmă pe treptele scării ce duce la mansardă. E-o mâţă-termometru. Cum în partea de sus a scării se adună aerul cald şi jos e ceva mai rece, Suzana îşi alege treapta cu temperatura convenabilă. Moţăie, acum, pe treapta a patra, după ce toată vara a dormit pe prima. Şi-o să tot urce, pe măsură ce mercurul scade în termometre…
Aştepţi jumătate de an să vină vara şi, când constaţi că se mistuie, te-ntrebi cu ce te-ai ales. Drumurile bucuriilor de odinioară se-nchid unul după altul. De necrezut, dar Delta nu mai are peşte! Se-ntorc goale şi bărcile lipovenilor, iar cherhanalele duhnesc a peşte, dar n-au coadă de peşte. A rămas barem mirosul, încrustat în zidărie şi-n podele solzoase, să amintească belşugul deceniilor trecute. Ceea ce se petrece acum în Deltă este o imensă bătaie de joc. Tărâmul liniştii şi-al apelor limpezi este potopit de vuietul bărcilor forţoase, care mişună abitir, şi cu rost, dar, mai ales, fără rost, ridicând mâlul, zădărnicind tentativele peştanilor de a-şi fecunda icrele, zburătăcind păsăretul. Mult hulita plasă monofilament, care rade tot, inclusiv puietul mărunt, a rămas la mare cinste, câtă vreme un barcagiu mi-a spus că până şi primarul din satul lui a fost prins cu plase interzise, aşa că… Localnicii, dacă nu mai au ce pescui, storc turiştii. La Dunavăţ, barca de 5 CP costă un milion vechi pe oră, iar un borş de peşte, 180.000! Practicând astfel de preţuri, pensiunile apărute ca ciupercile în toate cotloanele Deltei îşi dau cu firma-n cap: amicii care au fost vara asta la Dunavăţ mi-au spus că nu mai calcă pe acolo în veci!
Nici bătrânul Prut, cel ce oferea, cu ani în urmă, bucuria diverselor şi babanelor capturi, nu mai trimite către cârligul undiţei decât bieţi fusari dungaţi, care, după ce înghit momeala până-n nodul duodenului, rămân neclintiţi şi fac ore-n şir pe morţii în păpuşoi, nelăsând barem mreana să-şi încerce şi ea nenorocul. Gazetele scriu că-i criză generală şi-n lumea vieţuitoarelor apei, că, în ultimii ani, talia peştilor a scăzut la jumătate (!) şi nici un FMI n-are cum drege ceea ce poluarea, neglijenţa şi braconajul au distrus temeinic şi pe nesimţite. Rămân bălţile private, decise să ofere pescarului confort de două stele (la Botoşani şi nu numai), construind pe mal căsuţe dichisite (deocamdată, fără internet), dar, altfel, numai bune să-ţi inviţi prietenii la o cafea frapè şi la lectura presei pe baltă. Confort am acasă, la pescuit vreau natură slobodă şi nudă – mai bine prăsesc doi-trei caraşi în cadă şi-i prind cu râmă de-acolo, tot una-i! Despre preţuri, nici nu mai vorbesc! Ai prins peştanul, dai milionul.
Şi lumea ciupercilor s-a „contras”, mai abitir decât produsul intern brut. Puţinii hribi care se mai vând pe la Humor, pe la Pipirig, la marginea şoselei, dacă-i tai cu briceagul, constaţi că-s viermănoşi de sus şi până-n pălărie. Numai buni, adică, pentru păcălirea turistului inocent, care se crede la Kaufland, sub oblăduirea Oficiului pentru protecţia consumatorului. La Molid, viteaza bătrână Filica, a-tot cunoscătoare a rânduielilor pădurii, trăitoare singură într-un capăt de lume ocrotită doar de vigilenţa mioriticului Julius, mi-a spus, ca şi anul trecut: „n-a plouat, domnu’ ”. Poate în ograda ei, că, altfel, a curs din cer cu nemiluita. Mai poţi păţi ca la Suha: intrând pe un drumeag ce duce la bine ştiutul zăcământ de gălbiori (vara asta, pustiu), m-am trezit, la întoarcere, cu bariera lăcătuită. Ieşi dacă poţi! Jinduitul anotimp i-a fericit, probabil, pe amatorii de înghesuială pe litoral: s-or fi simţit de minune în viermuiala de la Aqua-land. Doar n-or să recunoască, în cercul amicilor, că, după două-trei zile, îşi doreau cel mai mult… să se întoarcă acasă… Trece vara. Vin zăpezile. Horaţiu spunea că „anii care se duc ne răpesc mereu câte ceva.” Mie unul, biet nostalgic al adevăratei Românii pitoreşti, care n-am nevoie de costisitoare promovări tv pentru a-mi alege potecile luncilor, codrilor, obcinelor, simt că mi se ia, pe nesimţite, tot farmecul verilor de odinioară.