Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ca orice pescar care se respectă, nu intru în magazinele ce vând peşte. Nu de alta, dar mă vede cineva şi se duce de râpă tot prestigiul în branşă, clădit prin decenii de suferinţă pe malul bălţii. Am făcut-o doar pentru că un afiş dintr-o vitrină mi-a vestit comercializarea unei noi specii de ciprinid: CRAP NAKED. Şi cum pescarul autentic trebuie să fie la curent cu noutăţile în materie de populare a bălţilor, am intrat, cerând vânzătoarei, desigur, „crap naked”. „Alegeţi-vă unul” – mi-a arătat bazinul cu peştani înotând leneş, toţi din binecunoscuta specie cu solzi puţini şi rari, numită pe româneşte, din moşi-strămoşi, CRAP OGLINDĂ. „Acum le zice aşa, CRAP NAKED, adică, în pielea goală.” Corect: în engleză, „naked” chiar asta înseamnă. Constatând că, în numele globalizării, ciortanii din iazul Glâmboaca s-au englezit peste noapte, am hotărât să nu pun murături pentru iarnă până ce n-apare VARZA WHITE.
*
Mă tem că prea ne-am năpustit asupra „loviturii cu cotul”, sancţionând cu galben abaterea mâinii, oricât de nevinovată, către ceafa adversarului. Încercaţi un salt de barem jumătate de metru şi veţi constata că, până la aterizare, este obligatoriu să vâsliţi cu braţul în lateral pentru recăpătarea echilibrului. Însăşi dinamica saltului impune respectiva mişcare, că doar n-o să aterizaţi cu mâinile lipite. Sigur că se cuvin drastic sancţionate loviturile golăneşti intenţionate (cazul Culio). Dar a penaliza orice abatere a braţului în lateral, acuzând-o de intenţie necurată, este curată exagerare.
*
Din nou, comentatorii sportivi de la radio şi tv strică limba română. După mutarea abuzivă a accentului numelor proprii terminate în „iu”, după înlocuirea, la fel de abuzivă, a lui „ca” prin „ca şi”, a mai apărut o prostioară incultă, repede preluată de cei cu firavă ştiinţă a gramaticii: abuzul de „către”. După cum bine auziţi în difuzoare, mingea nu mai este trimisă DE Popescu, ci DE CĂTRE Popescu, şi nu mai este primită de Ionescu, ci DE CĂTRE Ionescu. De unde şi până unde? De ce, oameni buni? Interesant este că nici CNA, nici lingviştii Academiei, cu reacţii întârziate, nu par a observa noua buruiană din vorbirea românilor. Abia s-au hotărât să treacă abuzul de „ca şi” pe lista incorectitudinilor flagrante. Iar despre acest ridicol „ca şi” noi am scris încă în urmă cu aproape doi ani…
*
Am trecut, vara asta, de 12 ori prin Gura Humorului, într-un sens şi-n celălalt. De fiecare dată, am zăcut în aşteptare lungi răstimpuri la podul în eternă reconstrucţie din centrul oraşului. Niciodată n-am zărit pe-acolo picior de muncitor. Ca şi, în ultima vreme, la podeţele pe jumătate dărâmate dintre Frasin şi Molid. Aud că a fost şi dl. Flutur pe acolo, punând, cum se zice, piciorul în prag. Sper să fie cu folos. Dar marile gâtuiri ale circulaţiei rutiere în plin sezon turistic nu pe-acolo se produc, ci la intrarea în Gura Humorului, unde taman acum se reface covorul asfaltic. Ultima dată (sâmbăta trecută) coada de maşini trecea de doi kilometri în amândouă sensurile, iar timpul de aşteptare depăşea 20 de minute (dacă nu prindeai şi a doua schimbare a stopului).
Când, fericit de apariţia verdelui, am luat-o iavaş-iavaş spre Humor, din sensul celălalt a apărut o salvare. Pe unde să treacă? În dreapta, asfalt proaspăt turnat, în stânga, interminabila coadă de maşini. Ne-am tras, după manevre complicate, fiind bară în bară, cu o roată în şanţ. Şi s-a mai scurs un sfert de ceas… Întrebare: astfel de lucrări, probabil, necesare într-un punct atât de aglomerat, unde se înmănunchează drumuri importante, n-ar trebui să se execute oricând, dar nicidecum în vârf de sezon? Ca să nu mai vorbim despre faptul că asfaltul proaspăt turnat între Umor şi Frasin are, de acum, găuri cât ligheanul!
