Cătălin MIHULEAC

Ca s-o spun pe şleau, pe mine, ca onest cetăţean al României, nu mă interesează deloc cu cine se plimbă fiica cea mică a preşedintelui, cu cine dansează pe mesele din discotecă sau cu cine face sex pe plajă. Dac-o înhamă flăcăul lu’ Hrebenciuc, ori naşul lu’ Boureanu sau însuşi Dan Cârlan – cu condiţia să fi trecut în prealabil pe la duş -, mi-e cu totul egal, şi sincer să fiu nici nu ţin să aflu. În acelaşi timp, sunt de acord că piţipoanca prezidenţială ar putea să-şi facă mendrele într-o anume izolare fonică asigurată de ferestrele termopan ale discreţiei, undeva la fereală de ochiul şi urechea opiniei publice, ca să nu se afle în sat şi să nu fie trasă în poză, dând astfel pricini de bârfă. Dar, mă rog, parcă cine să-i facă educaţie!?
Plăcându-i să danseze la bară cu mulţi spectatori, moştenind din familie înclinaţia patologică pentru băile de mulţime, mica Băse i-a cronicizat îngrijorarea lui tati, care s-a văzut nevoit să-i traseze un drum european în viaţă, nelăsând-o să devină curvuliţa de bar pe care o recomandau genele.
Ciudată mai e viaţa, cu inversiunile ei! Eu cred că dacă micuţa Nuţica Băse n-ar fi fost fata lu’ tati, ea ar fi avut toate atuurile să se aşeze pe creanga unde se odihneşte păsăretul primului om din stat.
În ceea ce ne priveşte pe noi, marea masă a voyeurilor fără voie din România, pot spune că ne asemănăm acelor bărbaţi fără noroc, care fac la un moment dat pasul spre însurătoare, fără să ştie ce îi aşteaptă. Aceşti bărbaţi sărmani trag speranţă că iau de neveste nişte fete - mai urâte sau mai frumoase, mai proaste sau mai acătării - când de fapt ei se căsătoresc cu fata, dar şi cu regimente de rubedenii de-ale fetei. Ei cred că-şi trag pe deşt o verighetă, dar de fapt îşi încarcă mâna cu o mulţime de verighete. Încă din noaptea nunţii, mirele se trezeşte pe cap c-o soacră care-l bombardează cu sfaturi cicălitoare; mai aterizează şi un tată care nu se mai opreşte din trăncăneala despre vremurile bune de altădată; din podea iese şi un unchi care l-a cunoscut personal pe Iliescu... Vin apoi la rând mătuşi, bunici, străbunici....
Bietul însurăţel: îi vine să-şi sfarme bărbăţia cu o piatră. În mod cert, dacă ştia în ce se bagă, se abţinea de la însurătoare.
La fel a păţit şi amărâtul nostru popor: a crezut c-a ales un preşedinte, şi de fapt s-a ales cu întreg familionul prezidenţial pe cap, mai ales cu panarama asta cu silicon în buze şi în creier.