Cătălin MIHULEAC

Cei mai tâmpiţi regizori de pe faţa pământului sunt cei ai filmelor porno, şi n-am în vedere doar rigiditatea scenelor, din care actorii trag cu ochiul la cameră, ca pentru a se asigura că totul merge strună şi dom’ şef e mulţumit. De-a dreptul revoltătoare e imaginaţia limitată a acestor realizatori, ei impunând câteva personaje clasice, croite cică pentru a aprinde fanteziile publicului, preponderent masculin, după cum se spune.
Un astfel de personaj clasic al filmului porno e „Asistenta medicală”. Pe mâinile ei încape un bolnăvior, de preferinţă sportiv accidentat, şi-ntr-o noapte, goală pe sub halatul ei alb, vine să-i ia temperatura. Face o mişcare greşită şi, catastrofă, halatul se desprinde şi cade ca un torent pe duşumea. Apoi...
Un alt personaj bătătorit al filmului porno e „Jurnalista” care visează la un mare premiu, obţinut – n-am găsit alt exemplu - din mâinile agitate ale lui C.T. Popescu, într-o sală în care se mai găsesc preşedintele Băsescu, premierul Emil, reperul Cristoiu şi mulţi alţi masculi apetisanţi. Jurnalista a prins un subiect bombă, dar, ghinion, sursa de la care aştepta mari dezvăluri nu prea vrea să colaboreze. Sursa e un tip timid, iar „Jurnalista”, pentru a-i deschide lacătul bucal, îşi dezveleşte un sfert din frumosul ei but. Apoi...
Toate acestea sunt cusute cu aţă albă, poate şi pentru că oricine a stat pe un pat de spital cunoaşte că doar de sex nu-ţi arde acolo. De aceea, regizorii porno ar trebui să se aplece spre personaje pe care realitatea le impune. Uitaţi-vă, bunăoară, ce succes a avut filmuleţul cu focoasa pesedistă Birchal! Nu e clar că, în peliculele deocheate, a venit vremea unor personaje veridice precum „Şefa de la Educaţie şi Cercetare”, „Purtătoarea de cuvânt” ori „Consiliera prezidenţială pe probleme de imagine”?
Ultimul cuvânt l-am păstrat pentru a o îmbărbăta pe d-ra Birchal, care n-are de ce să se jeneze ci, din contra, trebuie să se fudulească. Nu oricine se bucură de atâţia spectatori, eu însumi aducându-i la cunoştinţă că am urmărit pelicula cu mult mai mult interes decât am urmărit imbecilităţile lui Sergiu Nicolaescu.
Şi consider că dispariţia sa din prima linie a politicii româneşti este o imensă pierdere.