Cătălin MIHULEAC

Jurnaliştii sportivi pândesc cât îi ziulica de lungă limba română, o urmăresc şi, pe la colţuri, îi smulg poşeta, îi fură pensia şi-o dau pe rachiu. Personal, nu contenesc a mă mira de rudimentara lor pregătire, cu fiecare nou comentariu la meciuri, cu fiecare nou exemplar de ziar citit. Nu-s ei cei care au botezat „coregrafie” lozincile etalate de suporteri la meciuri, deşi coregrafie înseamnă, după toate dicţionarele din lume, ceea ce ţine de arta dansului? Nu-s ei cei care ne povestesc câte un „incident neplăcut”, deşi incidentul e prin definiţie neplăcut? Şi câte şi mai câte.
Totuşi, în ciuda stupizeniei care apasă ca un pietroi murăturile din butoiul cu jurnalişti sportivi români, până acum câteva săptămâni am consumat zilnic această presă. Nu numai că citeam ambele cotidiane de sport, dar urmăream şi buletinele televizate de ştiri sportive. Nu ştiu de ce făceam asta. Poate pentru că mă mai întâlneam pe traseu cu condeieri rafinaţi ca Radu Cosaşu, Radu Banciu sau Tudor Octavian.
Dar o nouă emisiune televizată a pus capac la toate şi m-a lecuit definitiv. Intitulată „Goluri şi goale”, ea cuprinde două tipe, care joacă striptiz, în timp ce recită ştiri sportive, cu nişte voci sexuale gen „ce ţi-aş face de te-aş prinde.” Exact aşa: glăsuiesc ele ba despre Ronaldo, ba despre Mutu, iar textilele zboară până rămân la ţâţa goală, doar într-un chiloţel cât o marcă poştală. Şi măcar de-ar zbura şi ăla, ca măcar să înţelegem o treabă. Cum bine aţi ghicit, „Goluri şi goale” are involuntar bătaie lungă, făcând aluzie şi la cutia craniană a realizatorilor acestui produs de larg consum.
Nu sunt deloc o persoană pudică, dar mult mai onorabil mi se pare un film porno, decât aşa o emisiune, care se prostituează fără jenă, pentru un leu audienţă.
De două săptămâni însă m-am lecuit de presa sportivă românească: zi de zi, citesc pe net ba site-ul „UEFA”, ba „L’Equipe”, ba paginile speciale din ziarele britanice. Vă spun sincer că m-am ozonificat şi nu mă mai simt păscut de „incidente neplăcute”. Pe deasupra, îmi mai bag la strung şi limbile străine, ca să mă descurc atunci când mi se oferă prilejul de a da câte-o raită prin lume.