Cătălin MIHULEAC

Distractivă tare e campania de afişe lipite pe garduri, desfăşurată sub auspiciile Direcţiei Generale Anticorupţie, cu sprijinul Poştei Române. „Corupţia dăunează grav libertăţii!” scrie pe ele, cu litere pline de morgă, adăugând un număr de telefon, unde cică ar trebui semnalate faptele de corupţie care au domni poliţişti în rolurile principale. În afara textului, ca lucrurile să câştige în limpezime, mai sunt prezentate două lăboanţe cramponate lacrimogen de nişte gratii, ale puşcăriei unde ajung – sanchi! - poliţiştii corupţi.
Orice trăitor în România, când dă ochii cu afişul ăsta, răspândit prin toată ţara, stă şi se minunează, neînţelegând cum vine asta: „Corupţia dăunează grav libertăţii”? Cum adică, monşer?
Aha, se dumireşte omul, corupţia dăunează grav libertăţii de opinie, findcă în privinţa asta n-ai de ales, tre’ să dai şi-n stânga şi-n dreapta, dacă vrei un loc sub soarele naţional! Aha, corupţia dăunează grav libertăţii de exprimare, adică trebuie să negociezi şpaga pe voce joasă şi într-un limbaj cifrat, să nu se prindă şi alte organe, care altfel vor pretinde şi ele partea lor, că doar nu-s mai fraiere.
Bani aruncaţi pe fereastră, să lupţi împotriva corupţiei nu cu legea şi cătuşa, ci cu afişul care îndeamnă populaţia la turnătorie. E ca şi cum, la un duel pe viaţă şi pe moarte, te-ai prezenta cu un pistolet cu apă.
Dar dacă omul ar suna şi ar da în gât un poliţist sau mai mulţi, ce mare brânză s-ar întâmpla? Nu tot justiţia ar avea în final cuvântul? Iar justiţia românească, pardon, dar ştim cu toţii câte parale face. Presupun totuşi că această campanie sterilă trebuia bifată în catastifele organismelor interne şi internaţionale, altfel nu văd de ce s-ar arunca nişte bani aiurea pe fereastra Dâmboviţei.
Oi fi eu suspicios din fire, dar tare mă tem că firma care a regizat această campanie stupidă a fost stabilită tot pe criteriul valorii. Al valorii peşcheşului, mai clar spus, singurul care funcţionează perfect în astă ţară.