Mircea Radu IACOBAN

La vremea primelor transmisii sportive de la Iaşi, stadionul avea, pe partea tribunei a II-a, şi pe laturile „oficialei”, trei rânduri etajate de laviţe din brad pe post de tribună. Nici vorbă de cabină pentru radio-comentator; microfonul se instala pe marginea terenului.
Nici alţii nu erau mai breji; după câte îmi amintesc, şi câteva meciuri inter-ţări le-am transmis tot de la nivelul gazonului: Turcia-România (Ankara), Polonia-România (Cracovia), Elveţia-România (Zürich). Abia mai târziu au apărut amenajările şi utilităţile ce aveau să devină obligatorii, între care, şi cabinele comentatorilor. Prima oară am urcat într-o astfel de încăpere insonorizată la Moscova, pe stadionul Lujniki, cu prilejul meciului URSS-Austria, transmis de tvr. Între jocul urmărit din înaltul tribunei, cu deschidere generoasă a priveliştii, şi cel văzut „din iarbă”, diferenţa este consistentă. De sus prinzi ansamblul, construcţia fazei, intenţiile tactice, de jos percepi direct şi vibrant efortul, strădania, icnetele, trosnelile, ba receptezi şi frânturi din imprecaţiile cu care se gratulează combatanţii. A treia postură, aceea de telespectator, ne-a lenevit de tot şi se cuvine să-i mulţumim dlui Voiculescu, autorul cinicei afaceri GSP, care ne-au determinat să redescoperim, vrând-nevrând, stadionul. Am făcut-o şi eu. Spre a-mi reaminti de tinereţe, mi-am zis să văd marele meci mare Iaşi-Buzău ca pe vremuri, de la nivelul terenului. Din tribună, deci, rândul 1. Proastă inspiraţie! Încerc o relatare după reţeta caragealiană a schiţei „La Moşi”, înşirând impresii nude, poate cineva le aude. Că nu-s, din păcate, proprii doar Iaşului.
Mai întâi, lumea năboind din toate direcţiile şi călcând temeinic în picioare straturile cu florile Primăriei. Şoferii, în văzul sumedeniei de poliţişti şi jandarmi îngăduitori, şi-au aşezat maşinile taman peste gazonul abia întremat după seceta primăverii. Percheziţie corporală, după ce treci de turnicheţii ciripitori. Morman de brichete, cutii de bere, sticle de votcă, capse şi pocnitori. Seminţe, seminţe, seminţe.
La biserică se vine cu lumânări, la meci, cu seminţe de răsărită. Au dispărut vânzătoarele bronzate din născare; în veacul XXI, seminţele se vând ambalate în vid, cu termen de garanţie şi sigla producătorului. Creditându-l pe fiecare spectator barem cu o pungă (unii au câte două-trei), un calcul simplu arată că, în sâmbăta cu pricina, s-au ronţăit în Dealul Copoului 2 (două!) tone de sâmburi de floarea soarelui! Dl Voiculescu ar trebui să revendice cotă-parte din încasările comercianţilor de bomboane agricole: dacă nu inventa GSP-ul, noi rămâneam acasă, şi seminţele, în raft.
Găsesc un locşor şi mă aşez pe scăunelul de plastic fără spătar, mult asemănător cu o oliţă de noapte. Dar iată că pe balustrada din faţa noastră se instalează cu fundul vreo 10-12 zdrahoni raşi în cap. Nu se mai vede nimic, toată lumea protestează – nici un semn că ’mnealor ar catadixi să se dea la o parte, aşa că ne bejenim cu toţii, vreo 200 de năpăstuiţi, din pricina pâlcului de (aflăm mai târziu) „susţinători”. Probă de laşitate colectivă. Asta e. Când portarul oaspeţilor se pregăteşte să degajeze, tot stadionul intonează un oooo! prelungit, care, în clipa lovirii mingii, se preschimbă în răcnetul vehement „suge…!” spre deliciul tuturor, inclusiv al părţii femeieşti, bine reprezentată în tribună. (Doamne, ce de fete faine! Câtă tristeţe!) Meciul se consumă înăbuşit, cu trosneli, simulări, pase aiurea şi realizări puţine – adică asta vedem din felia noastră de teren, ce-o fi dincolo, Dumnezeu ştie! Face turul stadionului un personaj ridicol şi diliu, costumat în husar şi trăgând după el, nu se ştie de ce, portretul înrămat al lui Cuza.
La o vizită a preşedintelui Băsescu, în aceeaşi costumaţie, tăbârcea portretul lui Mihai Viteazul. La radio, un confrate din alt veac (el în XXI, eu, în XX) relatează cu seriozitate tâmpă că balonul este lovit „de către” (!!) Popescu. E vremea stricătorilor de limbă, iar radioul îşi are parte grasă în intoxicarea naţiei cu formule curat cretine… Tot la radio aud că meciul s-a terminat în coadă de peşte: 1-1. N-am văzut nici un gol. Poate prind, la noapte, reluările de la Sport-ro.