Cătălin MIHULEAC

La invitaţia unui prieten de-al meu statornic, am petrecut câteva zile pline miez în Delta Dunării; printre ştiuci, ţânţari, pelicani şi, din păcate, oameni.

Oricât am încercat eu să mă detaşez de situaţie, pe canalele care croşetează delta, am avut trăiri nu cu mult diferite de cele încercate de mine pe şoselele ţării. Frenetică şi pestriţă circulaţie, frăţioare! Pe lângă vapoare muncitoreşti înclinate spre sordid - din care peturi goale, cutii de bere şi ambalaje de hârtie zburau nesimţit spre carosabilul lichid – şalupele decapotabile goneau ca limuzinele luxoase, făcând apa să-şi mobilizeze bulbucii, în averse incolore de confeti.

- Buhuhu!!!- claxonau tineri răsfăţaţi de soartă şi de părinţi, trăgând cu încredere în viaţă din butelcuţe rotofeie de whisky scoţienesc.

- Buhuhu!- claxona subaltern ecoul, care părea să ştie cu cine are de-a face.

- Buhuhuhuhuhu!!!- plusau tinerii, pipăind dedesubturi de blondină şi aruncând şi ei, pe carosabilul lichid, fragmente de trabuce cubaneze şi eşantioane româneşti de salivă dispreţuitoare.

- Buhuhu!- răspundea ecoul, fără să-şi pună mintea cu ei.

Lişiţe, pelicani, cormorani şi alte înaripate, ocrotite formal de lege, priveau cu încremenire explozia de capitalism desfăşurată sub pliscurile lor, neştiind dacă s-a făcut timpul să migreze definitiv şi irevocabil spre pacea unor zări mai pline de cumsecădenie.

Dar să trecem la vedetele negative ale deltei, ţânţarii. La câte auzisem despre dânşii, la câte li se trec în cârcă, mă aşteptam ca, după o zi, maxim două de şedere în mijlocul lor, să rămână din mine doar un terci însângerat, doar o halcă informă, coborâtă parcă dintr-o vitrină de măcelărie.

Însă, deşi eram pregătit sufleteşte pentru încercări extreme, n-a fost deloc aşa. Fiind călit şi tăbăcit între roiurile impozitelor, ale taxelor şi ale altor forme consacrate de vampirism, raidurile ţânţarilor mi s-au părut nevinovate ca nişte adieri ale apei de colonie „Paco Rabanne”.

Mai mult, considerând că ţânţarii deltei au rămas serios în urmă şi nu mai izbutesc să ţină pasul cu vremurile dinamice pe care le trăim, am hotărât să acord burse de studii unor clase de ţânţari de mare viitor.

Sub directa îndrumare a unor specialişti de marcă ai ţării noastre, aceşti mici purtători de trompă vor fi acreditaţi pe lângă ministerul de finanţe, urmând ca, în scurt timp, să se pună la punct cu cele mai moderne tehnici de sugere a sângelui uman.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vampirismul românesc multilateral dezvoltat.

Comentarii