Cătălin MIHULEAC

Mă uit la cât costă permisele auto obţinute prin fentă, fără ca beneficiarul să deţină vreo taină a volanului.

Mă uit la cât costă să fie măsluită o sentinţă judecătorească.

Mă uit la preţul piperat al unui post de consilier municipal.

Mă uit la banii necesari ca să iei la bac note din alea, care te fac să intri ca-n brânză la facultate.

Şi zic: Doamne, tare s-au mai scumpit şpăgile în România! Se vehiculează sume obraznice, impertinente: mii de euro, zeci de mii, sute de mii...

Cu fiecare nou val de scumpiri ale mitei, pe mine mă ia cu un val de nostalgii, după vremurile socialismului. Ce s-o mai lungim: pe atunci, pe când socialismul se înălţa pe trupurile noastre scheletice, peşcheşul era blând şi nevinovat, ca un mieluţ de trei săptămâni.

Dacă îţi trebuia un concediu medical sau un permis auto peste rând, cotizai şi tu omeneşte, îndeobşte cu ceva tentaţii capitaliste: două pachete de ţigări kentane, o pungă de cafea boabe, un deodorant Fa urmat ca un nepoţel de-un săpun parfumat de aceeaşi marcă... Întreg universul comunist părea de-un cenuşiu bătând spre roz, când îl contemplai prin abur de cafea, de clăbuc Fa şi de fum al tutunului Virginia.

Doar când aveai nevoie de ceva consistent - bunăoară o viză de călătorie în străinătate sau o pensionare pe caz de boală - pachetul de Kent se dolofănea spre dimensiuni de cartuş. Desigur, existau şi români mai prozaici, destul de indiferenţi la tentaţiile capitaliste, la plăcerea cărora trebuia să cotizezi cu juma’ de porc. Dar aceşti inşi puteau fi consideraţi nişte excepţii, porcul fiind şi el o creatură cu care nu te întâlneai lesne.

Revenind la vremurile de azi, îmi povestea o cunoştinţă că, pentru a obţine o locuinţă din fondul ANL, i-a dus unui factor de decizie de acolo o şpagă mai nonconformistă, constând în... una bucată stripteuză, închiriată pe durata unei zile, cu scopul de a se socializa cu ea. Primitorul se tot codea, nu dorea să primească bani, aşa că donatorul s-a uitat mai atent la el şi i-a lecturat o anumită frustrare pe chip.

O stripteuză! O fi semn de progres ca un român să fie mituit cu o stripteuză, în loc de un plic plin cu euro?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Obrăznicia mitei.

Comentarii