Mircea Radu IACOBAN

Trebuia să se întâmple odată şi odată ceea ce în ţările civilizate s-a petrecut de mult: dispariţia liniilor secundare de cale ferată. În USA a fost un proces lent, întins de-a lungul câtorva zeci de ani; pentru multe mari oraşe americane, trenul şi gara sunt amintiri aburite, tremurate, îndepărtate. Pentru a le păstra cât de cât, pretutindeni funcţionează mici muzee în aer liber în care sunt expuse vagoane vechi şi locomotive cu abur. Poznaşi de-a binelea, cetăţenii din Columbus (capitala statului Ohio) au păstrat neatinsă clădirea fostei gări şi au pictat pe pereţii exteriori trenurile de altădată.

La noi, procesul va fi brutal şi de-a dreptul exploziv: acţionarii CFR vor să închidă nici mai mult nici mai puţin decât 52 de linii dintr-o dată! Motivul: eficienţă economică zero, dacă nu şi pierderi consistente an de an. Nu vom mai putea ajunge cu trenul la Curtea de Argeş, la Brad, Caracal, Lupeni, Hunedoara, Dorohoi, Tg. Neamţ, Fălticeni, Putna, Huşi, Hârlău, Rădăuţi etc. etc.

Cauzele deceselor feroviare sunt diverse. În primul rând, desigur, triumful zeului automobil, care a detronat fără prea mare efort o cale ferată neperformantă, ce practică viteze de melc în veacul XXI şi oferă călătorului precare condiţii de voiaj. Apoi, lipsa de inspiraţie în alcătuirea orarelor, parcă anume făcute să alunge călătorul către autogări. De pildă: de la Botoşani, capitală de judeţ, nu poţi ajunge cu trenul la Dorohoi, al doilea oraş al judeţului, pentru simplul motiv că... nu s-a gândit nici o conexiune în staţia Leorda. Cine şi de ce să mai folosească, atunci, linia Leorda-Dorohoi?  Al treilea motiv l-ar constitui faptul că venitul obţinut din încasări pe liniile secundare se împarte negreşit juma-juma cu „naşul”.

Cum era de aşteptat, Moldova va fi cea mai oropsită, aici urmând să se suspende un număr record de linii – 16! – în timp ce alte regionale închid fie 4 (Galaţi), fie 7 (Cluj) ori numai 2 (Constanţa). Printre parcursurile desfiinţate se vor număra secţii costisitor electrificate (Paşcani - Tg. Neamţ, Dărmăneşti - Păltinoasa), altele... răposate de mult (Pojorâta - Fundul Moldovei), dar şi linii cu vechi state de serviciu (Bârlad - Galaţi, Crasna - Huşi, Rădăuţi - Putna, Iaşi - Dorohoi, Dolhasca Fălticeni, Roman - Buhăeşti, Simeria - Hunedoara, Brad -Sântana, Ploieşti - Slănic, Ilva Mică - Sângeorz Băi - Rodna ş.m.a.d. Evident, nu vor mai circula nici trenuri de marfă, aşa că, în doi-trei ani, printre şine vor creşte tufari şi buruiene. Viaţa economică a respectivelor zone va fi afectată, mai ales în ariile în care nu există drumuri acceptabile, care să preia traficul de persoane şi mărfuri (Dorohoi - Leţcani, de pildă, pe valea Jijiei). Sigur că, repede, instalaţiile feroviare, şinele, traversele, vor fi şterpelite, iar gările, de regulă ne-amplasate în vatra satelor, n-au cum fi transformate în baruri comunale, aşa că se vor ruina până vor ajunge precum zidirile cu stafii de pe fosta linie îngustă Turda-Abrud.

Alt efect, deloc secundar: concedierea a peste 2300 de ceferişti. Dar, nimic de făcut, aşa o fi parcursul normal al „trenului vieţii”. Cursele locale circulau oricum goale; odată cu dispariţia navetismului, trenurile locale din zori nu-şi justificau nicidecum existenţa, iar cele de seară, aşijderea.  Americanii au mai păstrat, ici-colo, câte o linie mai spectaculoasă,  punând în scenă un „super scenic railway”, cu locomotive vechi şi vagoane de epocă, dar noi nici pe astea nu le mai avem, fiindcă ne-am grăbit să le trimitem la topit. Aşa că „glasul roţilor de tren” n-o să-l mai, auziţi la Dornişoara, Cacica, Siret, Fălticeni, Putna, Rădăuţi, Nisipitul, Moldoviţa...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Moarte căilor ferate?.

Comentarii