Cătălin MIHULEAC

În cazul în care Franz Kafka ar da o fugă până jos, în Praga, pentru a vizita muzeul ce-i este închinat, ar constata că absurdul acestei lumi îşi urmăreşte nestingherit cursul. Fiindcă, paradoxal, nu muzeul Kafka propriu-zis constituie punctul de atracţie pentru pestriţa clientelă turistică - în frunte cu bărzăunii de japonezi -, ci ... curtea muzeului.

În interiorul muzeului, întreaga ambianţă – punctată de o muzică obsedantă, care-ţi înalţă părul pe braţe - îţi vorbeşte despre angoasa şi nefericirea autorului: fişe medicale de internare în spital, scrisori, fotografii stând să zboare, într-atât de clăpăuge sunt urechile kafkiene... Intri, dacă eşti ori snob, ori marcat de opere ca „Procesul” sau „Colonia penitenciară”; dar de ieşit, ieşi la fel de însingurat cum a fost cândva Kafka.

Pe când afară... Ah, ce distracţie e afară, în curtea muzeului, dominată de o mică fântână, înţesată de muşterii universali! Acolo, aidoma unei ilustrări a crezului artistic patapievician (mi s-a înnodat pixul!), o mică fântână arteziană stropeşte avangardist. Dar nu e o simplă fântână, ci una care ilustrează doi bărbaţi goi puşcă, fabricaţi din discuri metalice suprapuse, apa ţâşnind arcuit, din organele lor genitale, dirijate birjăreşte cu mâna.

Bărbaţii metalici urinează sictirit, iar când jetul dă semne că nu mai are suflu, discurile suprapuse le imprimă mişcări laterale, ca şi cum şi-ar scutura organele, pentru a-şi finaliza opera urinară. Apoi, ciclul este reluat de la capăt, cu egală aprindere.

Ca dovadă că prostul gust este universal, turişti din toată lumea se îmbrâncesc pentru a se poza lângă masculii de oţel, cu mâna încleştată pe sexele lor semeţe. Ce freamăt, cât vuiet! Merită să baţi drumul până la Praga! – îşi spun pacienţii turistici, râzând pe toate limbile, în special pe croncănitul imposibil care e japoneza. Alături, cum spuneam, prin clădirea muzeului, bate un vânt depresiv, vestind un nou sezon tebecist.

Când am părăsit terenul dedicat lui Kafka, m-am gândit cu multă seriozitate că Patapievici trecuse înaintea mea prin Praga, pentru a ţine o conferinţă unui grup de artişti cehi, cu tema lui preferată: „rolul organului sexual bărbătesc în arta contemporană”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Patapievici la Praga.

Comentarii