Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ne-a scăpat de instrucţie un student care, din fericire (!) s-a potcovit cu o dizenterie de adevăratelea, după care ne vindea, pentru coprocultură, câte un cubuleţ aromitor din producţia proprie. Astfel „îmbolnăvindu-ne” mai toţi, am rămas în cazarmă, unde băteam toată ziua mingea cu ciubotele cât o piatră de moară şi obielele adunate ciotcă la călcâie. Dar iată că vedem, la poarta regimentului, un cioban tăbârcind ditamai… puşca mitralieră. Tot rânduindu-ne la purtat puşcociul, am pierdut socoteala răspunderii dintâi şi arma cu care se putea ocupa Botoşanii a rămas uitată pe un muşuroi, sub copacul cu coroana rotată. Scandal până la torţile cerului, principalul vinovat, Ticu T. (a trecut de mult în rândul drepţilor) intră imediat la arest, curg ameninţări cu Tribunalul Militar, ce mai, târâşenie de toată frumuseţea! Pe care a rezolvat-o, simplu, încheietorul nostru de pluton, Liviu R. (cel care ne-a învăţat să batem pas de front numai pe stângul… - şi el chemat la loc cu verdeaţă).
I-a explicat maiorului (proaspăt adus din producţie, ştia armată cât şi noi) că, la o adică, ofiţerii intră în bucluc mai abitir decât oştenii. Drept pentru care, imediat, ciobanul a primit mulţumirile comandantului, odată cu jinduita permisiune să-şi pască turma în poligon, contra angajamentului de a-şi ţine gura, arestuitul a fost mintenaş eliberat şi cadorisit cu bilet de voie, astfel fiind invitat să tacă mormânt, iar plutonul, din aceleaşi pricini, s-a ales cu suspendare de la corvoada curăţării cartofilor. Adicătelea, tot răul, spre bine!
*
Un amic, profesorul universitar G.L., îşi avea, la un moment dat, feciorul printre propriii studenţi. În prag de sesiune, odrasla vine cu o pilă la profesorul-tată: „ai grijă, te rog, să-l treci pe prietenul şi colegul Pătrunjel.” Ce părinte ar putea rezista la astfel de intervenţie? Drept pentru care promite: „bine, îi dau 5, deşi loaza nu merită”. Spre seară, sună la uşă un popă de ţară, înglodat, asudat şi… încărcat cu de toate, inclusiv cu rituala canistră de vin. „Mult stimate domnule profesor, nu vă supăraţi că îndrăznesc, da’ la noi a fost hram… şi Gheorghiţă al meu… iaca, i-am scris aici numele şi grupa… are mâine examen cu ’mneavoastră şi-i tare tulburat băietu’… iaca, îndrăznesc să vă rog de-un cinci, că, aşa cum spunea înţeleptul Solomon, „mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât…” tare vă rog de iertare că am cutezat să vă deschid uşa…”
Amicul susţine că a replicat citând tot din Solomon: „Cum se-nvârte uşa pe ţâţâni, aşa se-nvârte leneşul în patul lui” (aluzie la puturoşenia studentului Pătrunjel), după care a refuzat plocoanele (nu-l cred, dar asta-i altceva) şi-i spune popii, după ce a citit numele învăţăcelului de pe bilet, că n-a avut nici un rost să se ostenească, fiindcă oricum a intervenit fiu-său şi salvatorul 5 este deja pus de-o parte. Fericit, popa insistă: „Ar mai fi nişte peşte, jos, în şaretă, n-am putut să-l urc din pricina curcanului…” Cică universitarul s-a ţinut tare, l-a mustrat pe sfinţia sa, a refuzat indignat bunătăţile şi a doua zi, la examen, l-a miruit pe fiul popii cu jinduitul 5. Acasă, băiatul profesorului aştepta noutăţi:
- L-ai trecut, tată?- Da, i-am dat un amărât de 5 lui Leuştean al tău.
- Cui? Văleu! Care Leuştean? Pătrunjel, tată, Dionisie Pătrunjel. Văleuuu…
Aşa că, fiind ultima sesiune, Dionisie Pătrunjel, onorat cu meritatul 3, a trebuit să repete anul, în vreme ce Gheorghiţă Leuştean a trecut victorios în II. Cum se spune tot în cartea sfântă, „buruiana înaltă vestejeşte pe cea pricăjită”…
