Mircea Radu IACOBAN

Un oarecare Vişinescu încearcă să sublinieze, la Radio Bucureşti, virtuţile plaiului mioritic. I se pare prea de colea şi cu totul plebeu să utilizeze cuvintele pe care limba română le-a hărăzit unor realităţi destul de comune şi, dus de avântul mascării inculturii prin preţiozitate ridicolă şi ţopească, vorbeşte despre „frumuseţea peisagisticii şi bogăţia folcloristicii.” Prea de tot banal ar fi fost să spună „peisaj” şi „folclor”- numai că se face de râsul curcilor, fiindcă peisagistica şi folcloristica sunt disciplinele care studiază cele două realităţi, n-au cum fi nici frumoase, nici urâte, nici sărace, nici bogate şi, oricum, nu asta a intenţionat să comunice.

Fenomenul devine  îngrijorător: chiriţismele veacului XXI, născute din nesiguranţa proprietăţii termenilor, ignorarea regulilor elementare şi mimetismul comod, exprimat prin formula „noi vorbim, nu gândim”, fac ravagii. Distinsa doamnă Preşedintă a Asociaţiei Părinţilor din Bucureşti (deci, nu Filofteia de la Pocreaca) îşi începe, tot la radio, discursul cu „noi, CA ŞI părinţi.” Îi cădeau plombele dacă spunea, cum de secole corect se vorbeşte româneşte, „noi, ca părinţi”! Alt mare şef de asociaţie, dl Al. Cumpănaşu, nelipsit de pe sticla micilor ecrane (este Director al „Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei”, deşi înainte de orice s-ar fi cuvenit să-şi auto-implementeze cunoştinţe elementare de limbă română) începe şi el, tronc, cu „eu, CA ŞI director”, spre a ne spune, apoi, că, în timpul cutremurului, la teatrul cutare… „RULA piesa” cutare. Aferim!

 Este uluitor („incredibil!!” - exclamă minut de minut comentatorii sportivi) cât de rapid se instalează prostia înfoiată, iscată din dorinţa (deşartă) de a nu greşi şi a părea nu numai instruit, ci şi în pas cu moda! Ce să facă bietul vorbitor cu şcoală puţină şi care n-a citit în viaţa lui o carte până la capăt, decât să tragă cu urechea şi să imite?

Într-o ţară în care împiedicatul şi-n vorbire şi-n gândire Ilie Dobre face emisiuni şi scrie cărţi (!), în care tot soiul de piţipoance agramate, pripăşite în preajma microfonului, pocesc numele proprii şi-s cronic incapabile să acorde corect numeralul 12, într-o ţară în care parlamentarii şi miniştrii l-au detronat definitiv pe AL, înlocuindu-l cu un unic A, s-a instaurat prejudecata potrivit căreia vorbirea de la radio şi tv nu poate fi decât corectă. Aş! A fost odată!

Cândva, radioul a fost, într-adevăr, o şcoală a corectitudinii vorbirii. Primele călcături strâmbe datează de vreo 40 de ani, când fostul meu coleg de microfon Ţopescu a găsit de cuviinţă (într-o transmisie de la Baia Mare) să schimbe accentul de pe numele lui Rotáriu, re-botezându-l Rotaríu. Sună mai elevat, nu-i aşa? De atunci ne-am procopsit cu potopul de Grădinaríu & Cojocaríu. Un singur nume a rămas ne-pocit: Olăroiu – de ce nu-i spunem şi lui cum cere moda, adică, Olăroíu, cu accentul de i? De  câteva luni a apărut un radio-comentator sportiv care-i pe cale să ne procopsească definitiv cu o tâmpenie şi mai mare. L-aţi auzit cum spune că „balonul se loveşte DE CĂTRE bară?” Mingea nu mai este respinsă de Popescu, ci… de către Popescu, cornerul nu mai este bătut de Ionescu, ci… de către Ionescu! Am arătat, cu alt prilej, derivarea lui „către” din latinescul „contra” şi, în consecinţă, totala inutilitate şi chiar imbecilitate de a însera aiurea în frază un cuvinţel inutil şi prisoselnic, dar iată că pecinginea se întinde şi am auzit, tot la radio, că pruncul cutare va fi botezat „DE CĂTRE preotul X”! L-aş trimite pe prostănacul în cauză, ce-şi lăbărţează în eter neştiinţa de carte, către… undeva, ştie el unde. Merită!

Eu unul, pur şi simplu am ostenit strigând „săriţi, proştii!” Cine mă aude?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Chiriţa în Capitalie.

Comentarii