Cătălin MIHULEAC

Am obiceiul să privesc îngrijorat la stratul de ozon şi să constat cu durere:

-Tare te-ai mai şubrezit, frăţioare, de pot să trec deştul prin tine! Doar matale ce ne mai ţineai la adăpost de afurisenia razei ultraviolete.

S-ar zice că strămoşii noştri ştiau ei ce ştiau, când făceau apologia pielii albe, neboite cu bronz, ca indicator al sănătăţii şi nobleţei; ştiau ei ce ştiau, când una-două se furişau sub cupola umbrelei, nu numai pe ploaie, ci şi pe caniculă.

Şi se mai pare că nu din exces de pudoare feudală strămoşiţele noastre îşi dezveleau pe plajă doar porţiuni nesemnificative din corp, pentru care nici un voyeur serios nu şi-ar prăpădi azi vremea. Dar, în pofida încotoşmănării lor textile, străbunicile noastre erau aproape la fel de căutate pentru chestiuni epidermice ca despuiatele fetişcane de azi, care şi ele or ajunge într-o zi străbunici, cu puţin noroc. Iar specia umană, din fericire şi din păcate, nu a dispărut, ci dimpotrivă.

De-un car de ani îi încredinţăm Soarelui ce-avem mai intim: burice, sâni, coapse; deşi, în laboratoarele lor cu şoricei ştiinţifici, oncologii au constatat şi răsconstatat că apetisantul bronz are obiceiul de a-şi beli clientela, adesea de lux, într-un mod crunt, ce-l aminteşte pe marchizul de Sade.

Situaţia e albastră ca marea, de-ar fi să ne referim doar la sora America, loc de randevu al sânilor emancipaţi cu pectoralii imperiali. Acoloşa, 400.000 de amatori de băi de soare sunt altoiţi anual de „carcinomul celulei bazale” - un cancer neletal al pielii -; în vreme ce alţi 100.000 se pricopsesc cu forma „celular solzoasă”, un neoplasm vindecabil, dacă e descoperit la timp. Se înţelege însă că doar arareori spre niciodată este descoperit la timp.

Cât despre „melanomul malign” – cea mai rapid-mortală formă de cancer cutanat – flăcăul acesta are pe conştiinţă anual circa 30.000 de victime. Ăsta da, ucigaş în serie!

Aşa grăieşte contabilitatea neîndurătoare a oncologilor, făcându-ne pe noi să conchidem că o textilă acolo, folosită vara ca ambalaj pentru carcasa omului, face uneori mult mai mult decât am crede la prima impresie.

Dar cine stă să te asculte, când dai să-i spui toate astea? Cunoştinţele, mele, când se întorc prăjite de la mare, se fudulesc nevoie mare în faţa mea:

-Îţi place cum ne-am bronzat? Am stat la soare ziulica întreagă, dar a meritat.

A meritat?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un ucigaş în serie, care acţionează numai vara.

Comentarii