Cătălin MIHULEAC

Privite prin prisma pupăturilor, sărbătorile care urmează vor însemna un nou dezastru, iar obrajii ne vor ajunge ca două bucăţi de carne sîngerândă, gemând după oblojire. Nici un centimetru pătrat nu va scăpa nemarcat de ţocăiturile neîndurătoare, încasate de-a lungul şi de-a latul feţei; fiind cu toţii, în aceste zile festive, pupaţi de ne vor merge fulgii.

Vom fi ştampilaţi zemos pe linie familială şi profesională; vom fi pupaţi de adulţi, de elevi şi de militari în termen; ultimele două categorii beneficiind de tarif redus la matineu. Vom fi îmbrăţişaţi de prieteni prefăcuţi şi de duşmani sinceri, deşi am prefera invers; vom cunoaşte buze perfect arcuite de senatori şi de primari, care ne vor săruta direct pe votul nostru.

Personal, de sărbători sunt contactat bucal abuziv sau cel mult cu slaba mea încuviinţare şi regret că nu funcţionează ca-n război sirenele de avertizare, să mă pot piti din calea raidurilor dezlănţuite. De sărbători, sunt măcelărit cu pupici „light”, dar şi cu ditai ghiulele umede, pornite parcă din guri uriaşe de tun, cărora deloc nu le pasă de steagul meu alb, arborat la vedere.

Cumplite sunt ţocăielile de sărbători şi geaba cerci a slaloma printre ele; cumplite sunt, şi nu mă refer doar la bacteriile incluse în saliva primită de unde nu te aştepţi. Dacă e să priveşti pupăturile ca pe cecuri, cele mai multe dintre ele n-au acoperire în banca de fapte. De aceea, trebuie înfiinţate nişte organe de fisc sentimental, care să pedepsească exemplar tentativele de evaziune.

Nu mai am nervi nici de o minipupătură. Ieri, un fost coleg pe care nu-l văzusem de zece ani, s-a apropiat de mine, cu gura pregătită de pupat. L-am împins cât colo, scrâşnindu-i:

-Pleacă de aici, că te omor!  

Bietul om a rupt-o la fugă şi nu s-a oprit decât în braţele unui poliţist.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Organe de fisc sentimental.

Comentarii