Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Deşi în România ne lăbărţăm într-un lan de 1 aprilie, putând considera că avem la dispoziţie 365 de 1 aprilie anual iar în anii bisecţi 366, 1 aprilie din calendar rămâne ziua noastră naţională. Această dată înseamnă enorm pentru noi. Ea ne dă fiinţă, ne dă identitate. Iar fiece clipă trăită pe pământ strămoşesc o prefacem într-o ofrandă adusă acestei mari sărbători a neamului.
Îmi aduc aminte cum am savurat, acum vreo cinci ani, un astfel de 1 aprilie care, se înţelege, calendaristic n-a coincis cu 1 aprilie. Atunci, însuşi preşedintele ţării a tras o păcăleală vârtoasă, în urma căreia cred că mai râde şi acum. Dar să vă împărtăşesc deliciile acestei păcăleli, tipice pentru România.
Ziarele scriseseră pe larg despre un important director de teatru, care încălca sistematic „legea dreptului de autor”. Mai grav, el n-o făcea din prostie, prin furtişagurile sale bucurându-se de bani frumoşi, pe care-i risipea pe minorele şi majorele plăceri ale vieţii. Altfel zis, un potlogar. Ca unul care ştie că dezvăluirile din presă nu-s simplu lătrat la lună, am aşteptat cu firească emoţie consecinţele. Iar ele n-au întârziat să apară, de la cel mai înalt nivel al ţării.
Drept urmare, într-o bună zi, preşedintele ţării l-a chemat la el pe răufăcător. Aha, am rostit în sine-mi, să vezi c-o să-i pună personal cătuşa. Bine îi face!
Dar, nu. Preşedintele l-a chemat la el şi l-a decorat cu ordinul „Serviciu credincios în grad de cavaler”. Hahahaha!!! Desigur, poanta şi-ar fi pierdut din savoare, dacă preşedintele l-ar fi decorat pe împricinat cu ordinul „Deserviciu credincios în grad de potlogar”. Dar aşa, totul a fost perfect.
La mulţi ani, români de pretutindeni, de ziua naţională! Şi nu uitaţi: avem o ţară; avem, unul după altul, nişte preşedinţi. La aşa ţară, aşa preşedinţi.
