Citeşti şi te cruceşti: „fiecare celulă, fiecare frunză, fiecare insectă sau oricare organism strigă prin limbajul complexităţii: Dumnezeu m-a creat!” Nimic şi nimănui de reproşat, dacă fraza de mai sus ai auzi-o rostită de la amvonul bisericii, ori ai întâlni-o în cartea de religie. Ea străluce, însă, în… manualul de biologie pentru clasa a IX-a, aflat la îndemâna elevilor încă din 2002 şi, zice-se, aprobat de Ministerul Educaţiei!
De altfel, cartea de şcoală editată la Oradea poartă şi un titlu elocvent: „Măiestrie şi strălucire divină în biosferă”. Argumentaţia „ştiinţifică” a autoarei (Maria Popa) se constituie din fraze de următorul calibru: „plantele au fost create în ziua a treia a săptămânii de creaţie, conform afirmaţiilor scripturale, toate în aceeaşi zi, indiferent de complexitatea lor.”
Cercetând mai atent activitatea editorială a abonatei Maria Popa, constatăm că avem de a face cu o adevărată personalitate renascentistă, autoarea redactând nu numai manuale de biologie, ci şi de Limba franceză pentru clasa a IX-a, de Anatomie, fiziologie şi patologie umană (în colaborare cu Al. Croitoru), alcătuieşte culegeri de teste pentru bacalaureat şi admiterea în facultate, dimpreună cu „Note teoretice şi teste de genetică”, scriind şi literatură pentru copii – „Jucăriile Mariei”, prezentată ca „o cărticică plină cu jucării pentru cei mai mulţi copii.”
De unde se vede că, de fapt, jucăriile Mariei Popa se orânduiesc mai ales pe raftul manualelor şcolare, îndeletnicire deosebit de lucrativă pentru cei care s-au dedulcit s-o practice, numai că devine de-a dreptul suspectă atunci când disciplinele şcolare sunt vădit deturnate de la rosturile lor aflate în slujba ştiinţei („Numele Dumnezeului nostru se doreşte a fi proslăvit prin acest manual” - !!), elevii sunt bombardaţi cu întrebări de calibrul „Pe vremea când Isus Hristos a fost pe pământ, existau viroze?”, iar Darwin este mereu pus la colţ pe coji de nuci, elevilor sugerându-li-se că teoria evoluţionismului ar fi o ipoteză neglijabilă şi… nimic mai mult.
Deşi în nici o ţară europeană nu s-a editat, până acum, un astfel de manual, al cărui nivel ştiinţific (!) pleacă de „afirmaţii scripturale”, spre a se întoarce tot la ele, chestiunea n-ar fi scandaloasă dacă, în şcoala românească, s-ar discuta şi teoria evoluţionistă. Nici vorbă! Suntem singura ţară din Uniunea Europeană în care darwinismul a fost scos din programa şcolară!
Isprava a izbutit-o intelectualul Hârdău, care, în 2006, s-a străduit să se arate mai catolic decât Papa – câtă vreme până şi Benedict al XIV-lea a recunoscut că „evoluţionismul (teoria lui Darwin, n.n.) este mai mult decât o ipoteză.” Ca să nu mai vorbim despre faptul că o Rezoluţie a Consiliului Europei, adoptată în 2007, recomandă statelor UE să promoveze predarea în şcoli a „teoriei evoluţioniste ca principală teorie ştiinţifică.”
Deci, Papa, da, UE, da, Hârdău, nu – şi Popa… profită. Un singur ministru al unei ţări europene, cel de la Belgrad, a avut o iniţiativă similară şi a trebuit imediat să demisioneze, mai ales datorită protestului... cui credeţi? Al Patriarhului ortodox al Serbiei, care s-a pronunţat hotărât pentru predarea evoluţionismului în şcoală! Situaţie complet pe dos în USA, unde profesorul Behe (Pennsylvania) a trebuit să se adreseze Tribunalului Federal pentru a primi dreptul de... a critica teoria lui Darwin în şcoală - ceea ce, desigur, configurează cel de al doilea pol al exagerării.
Trăim într-un veac şi-ntr-o orânduire în care libertatea de gândire se numără printre principalele drepturi ale omului. Cine vrea să creadă că se trage din maimuţă, e slobod s-o facă. Cine-i convins că lumea-i creaţie divină, e la fel de îndreptăţit la opinie şi la respectarea crezului său. Preţuirea noastră pentru religia ţării şi biserica românilor nu justifică pudica ascundere a celeilalte teorii: dimpotrivă!