Când treburile mă poartă prin cartierele tip „Bronx” ale ţării, hoardele de copii mă copleşesc. Pe lângă zbieretele lor, cele ale triburilor africane sunt şoapte de piculină; dar eu, nefiind simandicos, îi îndrăgesc, mai cu seamă că asigură României un viitor plin de suspans. Când trec pe lângă ei, îi servesc cu vodcă şi ţigări, le mângâi tăieţeii din cap şi-i întreb unde le sunt părinţii:
-Mami e în Spăniuţa şi tati e cu gagica lui nouă, în Itălioara.
-Şi de voi cine are grijă?
-Bunica, dar acu’ doarme, că-i miezu’ nopţii.
Pe unele dintre aceste larve infracţionale le întâlnesc apoi în rubricile violente ale ziarelor sau zburând de pe rujul Andreei Esca, la buletinele de ştiri despre adolescenţi sinucigaşi. Atât de tare le lipsesc mama şi tata, încât cel mai adesea se joacă ei de-a tata şi de-a mama, devenind părinţi la 12 şi la 13 ani, că mai devreme nu se poate.
Priviţi, aşadar, grosul noii generaţii, dedicate analfabetismului, punând preţ pe şcoala vieţii, nu pe fleacuri! E tot ce mai rezultă din biata noastră rată naţională de reproducere. Părinţii lor au plodit, după care şi-au pus palma în fund şi au plecat, care încotro. Nişte părinţi la fel de responsabili ca maidanezii, care se înmulţesc fiindcă aşa le cere instinctul.
Se plâng specialiştii că populaţia îmbătrâneşte, că românul nu mai puieşte cu însufleţire; dar durerea României nu-i că nu se reproduce omul, ci că se reproduce în general cine nu trebuie. Se reproduc cei mici în discernământ, pentru că cine-i zdravăn la minte socoate adânc până să-şi scoată funcţia de reproducere din garderobă.
Cred că, în România, dreptul de a avea urmaşi ar trebui să se acorde în urma unui examen complex, mai dificil ca cel pentru obţinerea doctoratului. Să fie examen de sală, cu teste grilă care să ateste că viitorul tată şi viitoarea mamă ştiu ce efort financiar şi nervos presupune să creşti un copil. Să fie tot tacâmul, inclusiv examen de traseu, cu sculări bruşte noaptea din somn, pentru alăptare, pentru schimbare scutece şi cântece de leagăn.
De dreptul de a avea copii n-ar trebui să se bucure orice iresponsabil. Doar aşa am avea o ţară mult mai săracă în nenorociri.