Românii de pretutindeni se pregătesc să întâmpine
Paştele. Mi se pare demnă de tot interesul scrisoarea
pe această temă primită de la o prietenă din Columbus
(capitala statului Ohio, USA), aşa că o dau publicităţii.
M.R.I.
„Imediat ce a trecut mărţişorul, începem să ne pregătim de Paşti. Fiindcă suntem foarte puţini şi, ca toţi bunii români, foarte dezbinaţi (cam 200 de suflete, distribuite în nenumărate găşti/grupuri/cete!) nu am reuşit să avem o biserică românească (nu-i vorbă că şi Patriarhia română ne-a ajutat pe rupte, iar Episcopia ortodoxă din America, tot pe-atâta!). Aşa că începem prin a solicita Episcopiei ajutorul, să ne trimită, adică, un preot pentru slujba de Înviere (dintre cei pensionaţi, sau dintre tinerii aflaţi la stagiu). Dacă izbutim, căutăm o biserică din Columbus pentru închiriat, hotel pentru părintele ce va veni şi alte asemenea chestiuni de natură organizatorică (bilete de avion, transport maşină, aranjamente pentru masă…) Dacă nu reuşim, ne vom împrăştia pe la bisericile sârbă, macedoneană, rusească… Pentru partea „trupească”, începe o aventură întreagă.
La începutul lui martie, plantăm în ghivecele ţinute în bucătărie usturoi, pentru a-l avea verde şi proaspăt la drob (aici nu se vinde usturoi verde, fiind considerat nerentabil financiar). Tot de pe atunci începem a ne ruga de rudele şi prietenii din România să ne trimită vopsele adevărate pentru ouă; uneori „mai aduc” (ce exprimare obişnuită înainte de ’89!) la magazinele grecesc, rusesc sau libanez.
Celelalte produse le cumpărăm de la magazinele altor etnii, fie pentru că sunt cam ca ale noastre, fie că aduc special pentru noi, românii. „Harta” arată cam aşa: de la libanezi, luăm miel, rahat, nuci, mac, stafide pentru cozonaci. De la ruşi, luăm salam de Sibiu („Hungarian salami”!!) costiţă, cabanos, şampanie şi vinuri din Republica Moldova. De la greci, luăm icre, foi de plăcinte, măsline, undelemnuri, un fel de brânză dulce pentru pască, drojdie. De la macedoneni – care fac aprovizionare specială pentru români anul acesta – ne răsfăţăm cu făină de grâu românească, telemea din ţară, zacuscă de vinete-fasole-ciuperci de la Cluj (4$ un borcănel de 200 grame!), gemuri de fructe făcute la Bălţăteşti-Neamţ, apă minerală Perla Harghitei şi Borsec, Vegeta, pateu de ficat din Sibiu şi Scandia, biscuiţi Eugenia de Constanţa, ciocolată cu rom şi ciocolată Poiana. Mai găsim vinuri româneşti la un mare magazin „Anderson”, care are multe produse importate. Ţuică mai avem fiecare; am adus-o vara asta de acasă, sau ne-au adus-o prietenii. O păstrăm cu grijă, într-o sticlă de plastic Fanta de ¼ litru…
Apoi, odată aventura aprovizionării încheiată (eu, de exemplu, am deja toate ingredientele „rare” în frigider şi congelator!), ne scoatem costumele populare şi casetele sau CD-urile cu muzică de Paşti, căutăm prin sertare lumânările mari aduse de acasă, semănăm grâu, ca să fie verde (de pus ouăle în el) şi… nu vrei să ştii mai departe cât de greu ne este… Fiecare îşi expune pe o uşă sau un geam toate felicitările de Paşti primite de acasă… şi sunt din ce în ce mai puţine, fiindcă toată lumea scrie e-mail-uri.
Gata, căci devine deprimant.