Un ins m-a deposedat, prin minciună, acum câţiva ani, de modestele mele economii de-o viaţă, de m-a făcut să vorbesc singur o lungă perioadă. Lucru care nu-l stinghereşte acum să-mi ureze sistematic sănătate, fericire şi belşug, atât mie, cât şi întregii familii. Ce creştin de nota zece! Dacă nu-l ţineam la distanţă, când l-am întâlnit deunăzi pe stradă, cred că mergea până acolo încât mă şi pupa zemos pe toată suprafaţa obrajilor, fiindcă realmente părea pus pe fapte mari.
O bună prietenă de-a mea vieţuieşte în sărăcie plenară, cu doi copii de mulţi decibeli pe cap, deoarece i-a evadat bărbatul în lume cu alta mai tinerică şi mai apetisantă. De trei ani, fugarul nu-i trimite nici un amărât de chior, dar felicitările sale de Crăciun, de 8 Martie şi de Paşti sosesc regulat cu minunata noastră poştă, urându-i celei cu care a procreat pace sufletească, fiindcă e mai importantă decât toate, şi-n general tot binele din lume, alături de îngeraşii săi nepreţuiţi.
De-o nesfârşită făţărnicie e şi un medic chirurg, eminent dirijor cu bisturiul, care le urează „multă sănătate” tuturor pacienţilor săi, deşi pe aceiaşi pacienţi îi stoarce de sute de euro, când îi vin dezambalaţi pe masa de operaţie. Păi, logic, dacă săracii oameni ar fi sănătoşi, i-ar mai avea el de muşterii pe masa de lucru?
În aceeaşi linie paradoxală se înscriu şi felicitările trimise de primarii oraşelor, dar aici făcătura e şi mai flagrantă, fiindcă zecile de mii de ilustrate frumos colorate, pe care cetăţenii le găsesc în cutiile poştale de acasă, sunt cumpărate chiar din bănuţii lor vărsaţi la buget, nicidecum din cei personali ai domnului premare. Mare ipocrizie, fiindcă mai curând găseşti un leopard vegetarian ori o mioară carnivoră, decât un primar român căruia să-i pese vreo iotă de cetăţeanul de rând.
Eu cred că cea mai frumoasă felicitare pe care un primar o poate trimite cetăţenilor e să scoată aerul din gropile de pe carosabil şi să vrăjească fondurile internaţionale pentru binele comunitar, nu să se ţină de dulcegării ieftine din astea, scrise pe cartoane cu ghiocei şi cu moşi crăciuni, în care nici el nu crede.