Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Din punctul de vedere al unui om educat, acest tip de jurnalistică este rudimentar şi nu diferă de cleveteala ţaţelor tolănite pe coama şanţului din sat, cu ochiul făcut radar, pentru a-i ferfeniţa pe cei care au neşansa de a trece pe acolo. Ca să fiu sincer până la capăt, nu-i compătimesc cu nimic pe paparaţi, când mai încasează pe coajă câte-o chelfăneală de la vreo vedetă căreia i-a ajuns până-n gât indiscreţia lor. O iau longitudinal şi transversal pe cocoaşă, dar oare n-o caută cu lumânarea?
Pe mine, în calitate de cetăţean al acestei ţări oarecum democratice, prea puţin mă interesează numărul de femei cu care se combină – iau un exemplu la nimereală - constănţeanul Radu Mazăre. Ceea ce mă interesează e ca acest ins cu nume leguminos să nu bage scurmătoarea pân’ la cot în banul public, să nu fie o legumă de primar şi să prezinte publicului turistic un oraş frumos, curat şi onest. Dacă edilul ăsta fistichiu are un sutar de amante, un miar sau zece miare, e treaba lui, iar eu nu pot decât să-l compătimesc, fiindcă o să-l doară şalele de n-o să se vadă, mai cu seamă dacă o să ajungă acolo unde mulţi l-ar dori.
La fel, nu mă priveşte nici viaţa particulară a mezinei lu’ Băsescu, pentru simplul motiv că poporul a ales în fruntea ţării un preşedinte, nu o familie prezidenţială, cu fiice şi şogori.
Şi-ar mai fi o chestiune legată de ziaristica paparaţiană: anume că ea e şi o praştie de lansare a vedetelor de doi lei. Pozându-le pe starletuţa de la meteo şi pe duduiţa de la ştirile sportiste bot în bot cu noile lor cuceriri, avem ocazia să aflăm că pe lumea asta respiră vietăţi cu numele Boschet, Poponeţ ori Mălăieţ. Fără tabloide, n-am afla niciodată de existenţa acestor creaturi. Şi zău dacă am pierde ceva.
