Încet, încet, datorită în primul rând strădaniei Societăţii Soros, s-a impus şi generalizat termenul de „rom” pentru etnonimul „ţigan”. De unde şi până unde? Şi, mai ales, de ce? S-a profitat de generala nebăgare de seamă românească şi, cu politica paşilor mărunţi, azi un pic, mâine, o ţâră, iată-ne în situaţia de a tot explica, dezminţi, preciza, rectifica – asta, în cazul în care găsim interlocutori dispuşi să ne asculte. Cum ar trebui să se ştie, lipsiţi de coerenţa unei organizări statale proprii şi în perpetuă stare de migraţie, ţiganii (veniţi în Europa din India între secolele IX-XIV), s-au autodefinit ilicit prin raportare la alte etnii.
Chiar şi numele de „ţigan” este astfel însuşit, întrucât vine de la cel al sectei religioase de prezicători greci „Anthiganos”, „Gypsy” se trage din „Egyptian” (pretinşi creştini egipteni în pelerinaj”, în ţările nordice sunt numiţi „Tattan”, adică, tătari, pe coasta de est a USA li se spune „Yansser”, de la cuvântul turc „ienicer” – nicăieri însă, dar absolut nicăieri, „romi”! Un soi de teamă nedefinită împiedică abordarea pieptişă a subiectului şi, fluturându-se eventualitatea acuzei de discriminare, mai nimeni n-are curajul să pună deschis întrebarea de unde şi până unde etnonimul „rom”, cine l-a inventat, cine l-a aprobat şi de ce este tolerată confuzia care, fără nici o justificare logică ori acoperire ştiinţifică, aduce reale prejudicii de imagine românilor şi României.
Dacă e să stabilim responsabilităţi, atunci trebuie să spunem că, oficial, Petre Roman, pe atunci ministru de externe, este autorul memorandului D2/1094/2000 prin care, în baza dreptului firesc al populaţiilor la auto-identificare, cerea primului ministru să dispună folosirea obligatorie a denumirii nefireşti de „rom” pentru ţigani. Asta după ce alt ministru de externe, Meleşcanu, atrăgea atenţia, încă din 1995, că pretutindeni în Europa sunt utilizate etnonimele deloc jignitoare Ziguener, Gitanes, Zingare şi că apelativul „rom” poate duce la nedorite confuzii cu numele poporului român. Mugur Isărescu îşi însuşeşte propunerea lui Petre Roman şi, prin Hotărâre de Guvern, impune termenul de „rom”. Ortografierea cu dublu r iniţial a fost o viclenie trecătoare, menită să adoarmă suspiciunile; acum, nimeni nu mai scrie cu doi de r. În toată istoria ţiganilor, etnonimul „rom” nu apare niciodată, nicăieri. Probabil, se trage din substantivul DOM, care, în vechea limbă ţigănească, însemna OM, însă nici o lege a evoluţiilor fonetice nu îngăduie trecerea de la DOM la ROM.
Fundaţia Soros (Soros Open Network), care a susţinut programatic implementarea noului etnonim, merge şi mai departe în adâncirea confuziei romi-români, susţinând că ar exista o limbă româno-ţigănească denumită „Romani Vlax” - astfel şubrezindu-se şi etnonimul Valah. Ian F. Hancock, profesor de studii „romani” la Universitatea din Texas, susţine chiar că ţigăneasca ar fi un „dialect al limbii române”, vorbit de populaţia Vlax (Vlahi) din ţara noastră!
Fundaţia Soros s-a amestecat şi în disputele privind denumirea Republicii Macedonia, numai că Grecia, mult mai responsabilă faţă de propria-i istorie, s-a opus cu fermitate, astfel evitându-se confuzia cu denumirea vechii provincii greceşti Macedonia.
Noi însă, n-am fost capabili să desluşim ce se ascunde în spatele acestei „auto-identificări” şi am permis unei populaţii migratoare, care nu are nimic comun cu etnogeneza românilor, să se agaţe fără urmă de îndreptăţire de un etnonim ce nu-i aparţine. Pe internet circulă textul unui Apel (nu subscriu la totalitatea formulărilor) adresat Parlamentului Românie, prin care se cer „măsuri diplomatice (…) pentru a sensibiliza organismele europene şi a se îndrepta această mare eroare de a denumi o populaţie transfrontalieră cum sunt ţiganii cu un nume atât de apropiat şi generator de confuzii, de numele istoric al poporului român.”
Dacă n-o fi prea târziu.