Cătălin MIHULEAC

Creşterea infracţionalităţii din România îngheaţă sângele în noi, cetăţenii de rând, care tremurăm ca vergile pentru siguranţa noastră; dar îi entuziasmează pe cei mai mulţi dintre aşa-numiţii „oameni ai legii”. Fiecare ucigaş plătit care-şi descarcă arma într-o ţintă umană, fiecare traficant de sex minor, fiecare violator nespălat, fiecare neguţător de droguri grele înseamnă mană cerească pentru avocaţi, dar şi pentru poliţiştii, procurorii şi judecătorii puşi să-i stârpească.

Puţin le pasă lor de nesiguranţa noastră, iar pasul următor, un pas din păcate logic, este să se constituie cu toţii într-o organizaţie numită, să zicem, „Prietenii de suflet ai infractorilor”. Fiecare dintre ei are trei vile terminate şi două în construcţie, şi este lucru ştiut că o vilă e mult mai greu de întreţinut decât o conştiinţă. Poliţişti, procurori, judecători... Nu-s cu mult diferiţi de nişte ciocli, care îşi freacă mâinile pe timp de holeră sau de ciumă bubonică. Şi ei sunt ca nişte ciocli ai siguranţei cetăţeneşti, cărora fărădelegile le fac plinul visteriei, singurul lucru care pentru ei are importanţă.

Îmi aduc aminte cum feciorul unui deputat a desfigurat, acum un timp, o fătucă de profesie jurnalistă, într-un club populat cu dansatori şi machitori, şi cu toate astea nimeni nu l-a deranjat pe ins cu întrebările neplăcute. Până când, speriată de ameninţările necontenite venite din partea feciorului de deputat, dar şi dornică să-şi rotunjească zestrea, fata a renunţat la plângerea sa, căpătând în schimb nişte foloase materiale. Înţelept a procedat! Dar dacă, până atunci, vreun cutezător din sistem ar fi propus arestarea bătăuşului, şapte avocaţi ar fi sărit arşi, de parcă cineva le-ar fi presărat jar pisat pe buci, strigând în gura mare că măsura e abuzivă, că un tânăr e persecutat, că drepturile sale fundamentale sunt foarte grav călcate în picioare.

Sunt desigur în ţara asta avocaţi şi avocaţi, dar parcă pe unii crapă mai dihai pielea decât pe infractori. L-am felicitat într-o zi pe unul, care tocmai scosese nişte violatori din arest, urându-i ca pe listele violatorilor să urmeze la rând fiicele sale, că omul are două fiice, ce-i drept cam dolofane, dar aşa e moda acum.

Mi-a răspuns senin că e dezolat pentru dezamăgirea pe care mi-o pricinuieşte, dar aşa ceva e imposibil să se întâmple, fiindcă fiicele sale sunt trimise să studieze la o şcoală din Elveţia. Şi ce, parcă pe-acolo nu umblă violatori români?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cioclii siguranţei cetăţeneşti.

Comentarii