În branşa lor, hoţii din autoturisme sunt printre cei mai detestabili, meritând cu prisosinţă să li se demonteze mâna nelegiuită dacă nu din umăr, măcar din cot. Nici nu ştii ce te enervează mai mult, când îţi găseşti maşina despuiată: paguba în sine produsă, sau drumul şi bătaia de cap de la poliţie şi de la firma de asigurări.
Există însă pe faţa României şi hoţi din autoturisme care, chiar fără voia noastră, ne culeg un oarecare respect.
Într-o dimineaţă antipatică, geroasă de-ţi tăia pielea, mi-am găsit un vecin împietrit, mai bine zis troienit de supărare. Peste noapte, hoţii îi atacaseră maşina, împinşi de năravul lor fără lecuire, făcându-i în buget un găuroi prin care puteai uşor băga pumnul. Formând ţurţuri grei, lacrimile vecinului cădeau pe trotuar şi pe partea carosabilă a străzii, periclitând siguranţa participanţilor la trafic.
Fiind de felul meu o făptură miloasă, am încercat să-l consolez pe vecin, dar el nu se putea opri din activitatea de confecţionare pe bandă rulantă a ţurţurilor lacrimali. Bolborosea ceva printre suspine şi mi-am ciulit urechile ca să-i descifrez mesajul:
- Gândeşte-te, mi-au furat din maşină operele complete ale lui Cărtărescu, trei volume de Liiceanu cu autograf şi două de Pleşu fără autograf! Sunt distrus, înţelegi, distrus!
Aha, care va să zică asta era! L-am strâns consolator pe vecin în braţe, apoi m-am depărtat repede, ca să nu mă vadă radiind de fericire. Mă simţeam minunat! Păi, cum altfel, când mi-era dat să aflu că, în România, hoţii au ajuns să dea lovitura la cărţi? Extraordinar, ce pas înainte s-a făcut: un pas mic pentru hoţ, dar uriaş pentru ţară! Ăsta e progresul, stimaţi concetăţeni, ca să n-o mai lungim!
Brusc, o undă de îngrijorare mi-a cernit gândurile. Oare hoţii însetaţi de cultură n-ar trebui sprijiniţi eficient, cu acţiuni finanţate din fondurile bugetare, europene chiar? De pildă, ce-ar fi ca, într-un loc mai ferit, să fie parcate câteva maşini, pline cu cărţi achiziţionate din bani bugetari, ale căror portiere să fie lăsate intenţionat descuiate? În acest caz, hoţii ar pătrunde ca-n brânză înăuntru, ar fura cărţile şi apoi, mai mult ca sigur, le-ar citi sau le-ar aşeza în bibliotecă, pentru timpul liber sau pentru generaţiile viitoare.
Staţi, că mai am o idee: cum spargerea automobilelor e o activitate ce se petrece pe timpul nopţii, n-ar fi rău ca banchetele din spate să fie prevăzute cu veioze, pentru a le asigura hoţilor o lectură confortabilă, la cald şi la locul faptei.