Mircea Radu IACOBAN

Se împlinesc, în 2009, 130 de ani de la fondarea organizaţiei „Bohemian Grove”, destinată defulării ludice a marilor personalităţi din toate continentele. Aici (adică, la Monterrey, în California), două săptămâni pe an, s-au întâlnit cu regularitate cei doi Bush, Ronald Reagan, Gerald Ford ş.m.a. Este locul unde, vorba filmului sovietic, „toată lumea râde, cântă şi dansează”.

A făcut înconjurul planetei pelicula-pirat ce ni-l arată pe rigidul Colin Powell dansând şi cântând pe muzica trupei Village People. În 1942, membrii acestei organizaţii („Bohemian Grove”) au conceput şi decis „Proiectul Manhattan”, graţie căruia s-a construit bomba atomică lansată la Hirosima. Veţi întreba ce legătură se poate stabili între un club de teatru –muzică - dans şi cea mai cumplită armă născocită vreodată. Evident, nici una. Asta-i, de altfel, caracteristica tuturor marilor societăţi secrete private trans-naţionale care de-o vreme încoace sucesc şi răsucesc în taină destinele omenirii: afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Până mai ieri, despre Clubul Bilderberg se vorbea în şoaptă. Acum, Google îţi oferă sute şi sute de informaţii la temă, iar librăriile şi bibliotecile vin, la rându-le, cu zeci de titluri ce-şi propun să desluşească misterul gen „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i”: oare într-adevăr omenirea este condusă, din umbră, de guvernul nevăzut Bilderberg? Se pare că nu mai există nici o îndoială: mari evenimente au fost regizate în aceste impenetrabile culise ale istoriei. Fie că a fost vorba de Planul Marshall, de moartea lui Allende, de loviturile militare de stat din Guatemala, Argentina, Honduras, de războiul din Vietnam, de invadarea statului Panama, de atacarea Irakului, de căderea zidului Berlinului, de „foaia de parcurs” impusă Israelului, de globalizare, de înlăturarea lui Miloşevici, de oscilaţiile preţului petrolului etc. etc. – toate n-ar fi însemnat altceva decât punerea în practică a deciziilor bilderbergilor.

Iar noi, românii, ar cam trebui să ne punem întrebarea dacă sfârşitul domniei lui Ceauşescu n-a fost tot hotărârea guvernului mondial din umbră. Omnipotentul club secret a fost înfiinţat în 1954, în Olanda, la  reuniunea găzduită de Hotelul Bilderberg. „Tatăl” Clubului: multimilionarul mason David Rockfeller. De atunci, în fiece an şi mereu în alt loc, se întrunesc o sută dintre cei mai influenţi bancheri, oameni politici, mari industriaşi şi economişti din Europa şi Statele Unite. Nici o informaţie nu răsuflă în presă, decât, cel mult, comunicate evazive precum că „s-a discutat”, dar niciodată că „s-a hotărât”. O simplă înşiruire de nume ale participanţilor poate sugera forţa decizională a organizaţiei: Kissinger, Douglas Home, Walter Scheel, regina Beatrix, regele Gustav, regele Juan Carlos, prinţul Charles, Giscard d’Estaing, prinţul Bernhard, Javier Solana, Donald Rumsfeld, Bill şi Hilary Clinton, Bill Gates, Durao Barroso, Z. Brzezinsky, G. Soros, Margaret Thatcher, George W. Bush, Mario Vargas Llosa (!), David Rockfeller ş.a. Nu am mai înşirat şi nesfârşita listă a proprietarilor de mari bănci, trusturi şi imperii industriale. Desigur că, într-un atât de elevat conclav, nu se discută despre modă, fotbal, pescuit, ci se pun la cale înseşi destinele omenirii. Clubul Bilderberg nu are capacitatea de implementare directă a deciziilor. Hotărâtoare rămân mecanismele economice.

Ciudate, pe moment inexplicabile, fiindcă manipulatorii cunosc două-trei mişcări înaintea tuturor. Prea multe nu ştim despre cum este guvernată în realitate lumea şi prea nu ne pasă de marile jocuri politice din spatele cortinei! Drept pentru care Anold Toynbee avertizează: „Cea mai mare pedeapsă pentru cei care nu sunt interesaţi de politică este aceea că vor fi guvernaţi de persoane care sunt interesate de ea.” Rezon!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bilderberg.

Comentarii