Cătălin MIHULEAC

Lunile decembrie şi ianuarie sunt cele mai disputate la români, pentru că, pe parcursul lor, poporul se scindează-n două: o parte îi aniversează comemorarea lui Ceauşescu, iar cealaltă îi comemorează aniversarea. Eu sunt de părere că nemurire mai vârtoasă ca asta nu s-a mai pomenit, şi dac-o ţine tot aşa, Ceauşescu îşi va împlini vechea năzuinţă de a fi încadrat, în loja de onoare, de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrân.

Dar până una-alta, să-i urăm cu toţii la mulţi ani şi tot ce-şi doreşte, alături de cei dragi, care l-au urmat fie simultan (asta da fidelitate de soţie!), fie la intervale mai mici sau mai mari de timp (copiii, ceva mai neascultători, ca toţi copiii!). Să nu fi fost acei plumbi reci de lângă zidul Târgoviştei, acuşi, pe 26 ianuarie, cizmarul care-a încălţat o ţară ar sufla ca viforul în cele 91 de lumânări din tortul aniversar, iar noi am sta la televizor, să-l vedem cum suflă. Pentru 91 de lumânări îţi trebuie bojoci, nu glumă, dar el nu de bojoci ducea lipsă. Ce soartă ironică! Să şezi o viaţă încheiată cu mâna în beregata capitalismului, iar gloanţele care-ţi semnează ordinul de plecare să fie de-ale tale, comuniste, dureroase ca nişte izbituri împerecheate de seceră şi ciocan.

Eu cred că Ceauşescu ne urmăreşte de pe lumea cealaltă, uitându-se la noi ca la o piesă de teatru. Stă în halat şi papuci, holbându-se la spectacol, cu o ceaşcă de ceai într-o mână. Păcat că-n cealaltă mână nu ţine un pix sau o tastă de calculator, fiindcă tare mi-ar fi drag să-i citesc impresiile. Chiar, dacă tot prostul ţine azi un blog, unde povesteşte cum se spală pe dinţi şi se scarpină în fund, nu-nţeleg de ce Nicolae Ceauşescu nu întreţine şi el un blog, unde să comenteze prestaţia foştilor tovarăşi din PCR. Să disece sinusoidele amicului uneltitor Iliescu ori aplecarea spre cele lumeşti, tipică pentru Băsescu.

Mai ales că, acum, de când pe tărâmul celălalt au ajuns personalităţi precum Dan Marţian, Saşa Bârlădeanu, Dan Iosif, Toni Iorgovan sau generalul Guşă, marele cârmaci se poate şi documenta mai bine în privinţa anumitor evenimente pe care, la vremea lor, nu le vedea tocmai în clar.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cizmarul care a încălţat o ţară.

Comentarii