Cătălin MIHULEAC

Covoarele se scutură mai abitir în prejma sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun; atunci când se scutură şi prietenii stabiliţi în Vest, care se întorc acasă, în efemerele lor vacanţe, suprapuse la fix pe aceste două sărbători. L-am descusut deunăzi pe unul dintre ei, adresându-i cunoscuta întrebare:

-Ce te-a dat gata, la început, prin lumea aia, zisă şi civilizată? Autostrăzile, curăţenia, politeţea, care şi ea tot o formă de curăţenie este?

Prietenul - om cu suflet gingaş, de poet - a stins o ţigară imaginară într-o scrumieră şi mai imaginară:

-Cel mai tare şi mai tare m-au impresionat staţiunile turistice, pline ochi, în extrasezon, cu pensionari. Lângă zdrenţele mării ori pe platourile dezinfectate cu ozon, bătrânii lumii civilizate îşi clătesc în tihnă amintirile, apoi le pun, una câte una, la zvântat. În alte locuri, bătrânii sunt respectaţi, nu ca la voi, pardon, ca la noi. A-i respecta pe bătrâni e o formă de sănătate morală a unei ţări. Notează asta undeva.

Am notat şi am mai găsit o pricină pentru care ţara noastră poate fi considerată bolnavă. Câţi pensionari româneşti îşi pot permite, după ani de trudă bovină, o vacanţă în borsecul cel mai pricăjit? Poate doar Ion Iliescu, Oliviu Gherman sau Mitzura Arghezi, pensionari activi de vârsta a treia spre a patra...

Riduri, adânci ca nişte cicatrice, brăzdează sufletul pensionarilor noştri, ascunzându-le zâmbetul, care oricum nu mai răspunde la comenzi. Ei trăiesc în tăcere, şi tot în tăcere mor, târându-şi pe lumea cealaltă sacoşa de plastic, plină cu astme şi parkinsoane. Staţiune de odihnă? Ce le trebe lor staţiune de odihnă? Să zică bogdaproste pentru favorul de a-şi cheltui pensia pe-o întreţinere la bloc, trei roşii şi-un cornet cu grăunţe medicamentoase. Hodorogi obraznici! Să nu le rupi urechile pe jumătate chioare?

Unde se trezesc? Asta e olandă, finlandă, nemţie? Nu, asta-i scumpa noastră Românie: plai de dor, colţ de rai, grădină a Maicii Domnului ş.a.m.d. Locul unde ne-a paraşutat soarta, pentru a ne plăti impozitele sufleteşti.

Ştiu dintr-o sursă sigură că, acolo jos, în cazanele unde fierb metodic politicienii români răposaţi, când focul dă semnale c-ar vrea să se stingă, se aruncă-n el un braţ cu taloane de pensie. Iar focul se înviorează brusc.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Hodorogi obraznici, o să vă rupem urechile!.

Comentarii