După aceste două arderi ale visteriei, luna ianuarie ţi-o petreci drămuindu-ţi iaurtul zilnic şi grahamul, fiindcă asta ar mai lipsi, să cazi şi la pat, lucru ce ar însemna o nouă cheltuială, cu doftoriceala, pe care în mod sigur nu ţi-o mai permiţi.
Când ianuarie e pe ducă şi luna februarie îşi arată colţii, Sfântul Valentin se iveşte în prag, trăsnind a hormoni ieftini, ca să sune adunarea pentru „Ziua Îndrăgostiţilor”, sece-i mâna cui a scris-o în calendar. Alţi bani, altă distracţie; căci mai curând fentezi fiscul, decât pe vampirul ăsta nehalit.
A plecat, trântind uşa, Sfântul Valy, lăsându-te lat pe duşumea? Stai, că asta nu-i totul, prietene masculin, fiindcă vine la rând neaoşul Dragobete, alt obsedat, al cărui libido se cere astâmpărat tot cu daruri scumpe, de la parfumuri „Şanel” în sus. Imediat ce handralăul de Dragobete îşi ia viteză, se înscrie la cuvânt tradiţionalul „1 Martie”, apoi fratele său mai mare, „8 Martie”, ambii puşi pe jecmăneală, ca nişte birocraţi care au două vile în construcţie. Iar apoi, se aude de după deal şi Iepuraşul, care se vesteşte, ţupa-ţup, mişcând ameninţător din urechi....
Eu cred că şi ăsta e un motiv pentru care ne tot scade rata natalităţii. Fiindcă, după atâta efort colateral, cui îi mai arde de gimnastica aportoare de copii? De aia, în această perioadă, tot mai mulţi români aleg să se castreze cu mâna lor.