MC: Iată, de pildă, problema mult discutată a cetăţeniei. Câteva sute de mii de români basarabeni aşteaptă această cetăţenie. Ca să obţii cetăţenia rusă, nu-i nici o problemă. Ai depus astăzi, joi, o cerere şi vineri deja ţi se acordă cetăţenia. Sigur că am fost ajutaţi, în special revistele de cultură, ar fi păcat să zicem că nu, dar nu există un program bine articulat de susţinere a culturii române în Basarabia.
MRI: Au fost ajutaţi şi cine trebuie, şi cine nu trebuie…
MC: Da, aşa este.
MRI: Să revenim la chestiunea cetăţeniei. După câte ştiu, această calitate se poate pierde în două situaţii: când ţi-o ridică statul, ori când renunţi la ea. Ori, basarabenilor nu le-a ridicat niciodată statul român cetăţenia, iar ei n-au renunţat vreodată la ea.
MC: Dragă coleg, sunt născut în 1942, în România Mare, deci, eu sunt cetăţean român. Ar trebui să fie recunoscut acest statut şi atât.
MRI: S-au acordat până acum la Chişinău, 50.000 de cetăţenii române şi 170.000 de cetăţenii ruse… De câte ori vin prin Chişinău, mă opresc la chioşcurile de ziare. Acasă, am un televizor care funcţionează numai pe Chişinău… Ei bine, dau peste marea majoritate a publicaţiilor în limba rusă, iar cele mai multe posturi de radio şi tv sunt în aceeaşi limbă. Nicolae Dabija, care, nu de mult, a împlinit 60 de ani – îi transmit, cu ceva întârziere, cuvenitele felicitări – a solicitat statului român 1000 de euro pe an pentru susţinerea unei noi publicaţii româneşti şi a fost refuzat – nu sunt bani. Iar Moscova trimite la Chişinău, în astfel de scopuri, zeci de milioane de dolari…
MC: Hai să vă dau eu câteva cifre. Ambasada României la Chişinău are 16 funcţionari, cu portar, cu şofer… Ambasada Rusiei are 1200!
MRI: Ce-or fi făcând aceşti 1200?
MC: România are un singur corespondent la Chişinău. Rusia are 800. Toate ziarele şi revistele din Moscova au subredacţii sau redacţii la Chişinău. Iată cifre ce ilustrează concludent interesul de o parte şi de cealaltă.