Cătălin MIHULEAC

Să trăieşti în România e un obicei costisitor, dar şi muritul te arde la pungă de nu te vezi. Locul de veci, sicriul, şlagărele îngânate de preoţi, prestaţia conjugată a groparilor, pomenile; toate umflă devizul unei înmormântări confort redus la cel puţin 6.000 de lei, din care statul abia dacă te ajută cu a cincea parte. Până şi cel mai calic român îşi rupe prevăzător de la gură, pentru a pune deoparte bănuţul necesar propriei înhumări, situate la limita decenţei creştineşti.

Nimănui nu-i pasă că ţi s-a prăpădit o rudă; înmormântarea fiind o chestiune ce-i priveşte aproape în exclusivitate pe succesorii răposatului. Iar dacă acesta comite imprudenţa de a-şi da duhul pe meleaguri străine, trebuie să scoţi suplimentar din chimir între 3.500 şi 5.500 de euro, pentru repatrierea cadavrului.

Când însă vedetele pun mâinile pe piept, chestiunea se schimbă. De pildă, repatrierea şi înmormântarea lui Dan Iosif – echivalând 61.000 de euro plus 58.000 de lei  - au fost suportate din bugetul Camerei Deputaţilor. Am îndoieli că familia acestui repauzat de vază – prăvălit, în viaţă, ca şniţelul prin pesmetul şi gălbenuşul atâtor afaceri bănoase – nu a avut mijloace pentru serviciul prevăzut de trecerea la cele veşnice.

Dar chiar dacă familia îndurerată n-ar fi avut bani, cheltuielile puteau fi plătite de camarazii Iliescu, Oprescu, Hrebenciuc ori Năstase, care, slavă Domnului, au cu ce să îngroape partide întregi, chiar întreaga ţară. S-a văzut încă o dată că, indiferent cât de solemn este momentul, calea nesimţirii rămâne distanţa cea mai scurtă dintre două puncte. Ce vină are omul de rând că Dan Iosif a plecat la tratament în Siberia, în loc să testeze reţeaua noastră sanitară, unde se răposează ieftin şi avantajos? Ca să nu mai pomenim că cetăţeanului în genere i se cam fâlfâie dacă oamenii politici dau sau nu ortul popii.

61.000 de euro plus 58.000 de lei. Scump, maică, scump! Am chiar bănuiala că devizul a fost încărcat, pentru ca băieţii supravieţuitori din parlament să-şi tragă şi de data asta partea. Fireşte, n-are niciun sens să-i întrebăm pe deputaţi de ce au votat decontarea acestor cheltuieli din banii publici. Ne vor răspunde cu vorba răposatului Iosif, care - prins în Parlament că a votat ilegal, de două ori pentru aceeaşi chestiune - s-a justificat senin:

- Aşa a vrut muşchii mei!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Trăitul e scump, dar şi muritul te arde la buzunar.

Comentarii