Cătălin MIHULEAC

Am văzut şi eu, la viaţa mea, destule măriri şi decăderi. Am văzut fotbalişti, plătiţi cândva cu leafă de rege, scăpătaţi apoi şi stând cu mâna întinsă la pomana publică; am văzut foşti parlamentari ajunşi relativ în zdrenţe; l-am văzut şi pe posesorul de cultură almanahiană Andrei Gheorghe tras pe dreapta şi depunându-şi actele pentru ajutorul de şomaj... Indiscutabil, mult alb şi mult negru mi-a fost dat să văd, la una şi aceeaşi persoană.

Dar parcă nici unul dintre cazurile ajunse la cunoştinţa mea nu se compară în dramatism cu cel al sexologului Vasile Mihăescu, supranumit – să mor dacă înţeleg de ce - Bebe. Pe acest bebe cu tâmplele ninse nu-l mai bagă azi în seamă decât ciorile care-i ţintesc, din înaltul copacilor, reverul cămăşii. I se citeşte pe chip şi pe trup câtă suferinţă îi provoacă situaţia de faţă, care l-a luat ca din oală. Azi, vânzătoarele nu-l mai recunosc în magazin şi-i dau restul cu acreală, fetişcanele de vârsta întrebărilor nu-i mai cer sfatul competent, emisiunile TV nu-l mai prezintă ca pe o muşcată din glastră.

Şi ce faimă avea, până adineauri, surioară; faimă de ceasornicar elveţian, obsedat de şurubăriile fine ale intimităţii! Era pe cât de celebru, pe atâta de respectat şi foarte puţin a lipsit ca preşedintele ţării să nu-l decoreze cu vreun ordin naţional, pentru eforturile sale lăudabile de a scoate poporul din bezna sexuală în care se târa ca un orbete.

Păi, când apărea sexologul Bebe la emisiunile cucoanei Tatu, naţiunea rămânea cu suflarea în gât, ascultându-l cum doineşte vrăjit despre oralitatea neştirbită a actului intim şi cum descrie, aidoma unui vulcanolog, neliniştitele magme care curg prin interiorul omului. El era dictatorul nostru absolut: era Stalin al orgasmelor, era Castro al gherilei din pat, era Ceauşescu al erecţiilor.

Iar acum, nimeni pare să nu mai aibă nevoie de produsele ieşite din cutele de cearşaf ale creierului său merituos. Bebe a ajuns un fitecine, un foarte fitecine.

Ia uitaţi-vă puţin acolo jos, pe trotuar! Vedeţi o siluetă uşor gârbovită şi singuratică, uitându-se galeş la trecători, doar-doar l-o recunoaşte careva şi i-o cere un autograf? Aţi ghicit: e sexologul Bebe. Dar nimănui nu i se face milă de el. Peste un an, când va intra în vorbă cu nişte tineri şi le va spune că el e mare sexolog, tare mă tem că se va izbucni într-un râs monstruos pe seama sa, hohotit şi cu exces de lacrimi.  

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O lumânare la căpătâiul unui sexolog.

Comentarii