Mircea Radu IACOBAN

Magda Ursache împlineşte… (bip!) ani; ne grăbim să aşezăm cuvenitele firitiseli  în acest colţ de pagină – nu înainte de a vedea cum este percepută scriitoarea în lumea literelor. Gh. Gricurcu îşi iese din prezumata rezervă prudentă, spre a exclama: „Mărturisesc că nu prea multe pagini ale publicisticii noastre actuale mi se par atât de atracţioase prin aerul lor inteligent-justiţiar, prin neobosita lor vervă personalizată, precum cele ale autoarei ieşene”. Ion Rotaru crede că eseistica Magdei U. „transgresează de fiecare dată în artă a cuvântului”. Florentin Popescu opinează că „rafinat şi în permanenţă sprijinit de bogate şi alese lecturi, spiritul critic al d-nei Magda Ursache are darul de a-l scoate pe cititor din inerţie şi de a-l provoca la meditaţie şi acte justiţiare”.

Ion Adam admiră „tensiunea pamfletară, violenţa stilizată a verbului său vitriolant, dar şi mai mult îi preţuiesc logica, puterea de a aduna într-un tablou întunecat, dar coerent, feţele haosului imediat, cu vârtoase rădăcini în trecut”. A.D. Rachieru vede în cărţile Magdei Ursache apariţii „salutare, chiar vital necesare”. Const. Călin este şi mai tranşant: „Probabil că am să produc mirare spunând că unul dintre cei mai curajoşi şi mai buni prozatori români de azi e o femeie: Magda Ursache”.

C. Stănescu o consideră „critic neîmpăcat cu maladiile spiritului critic, pe care nu conteneşte, într-o manieră sinucigaşă s-ar putea zice, să le denunţe”. Şi tot acelaşi comentator: „incoruptibilă şi incorigibilă ca orice mare idealist, incapabilă să fie, ca un comis-voiajor, pe placul tuturor clienţilor ce-i pică sub condei”.

Cu toată strădania, n-am putut recolta, de pe întreaga postată a literelor române, decât un singur rictus mărunt de respingere, de-a dreptul bizar, evident inconsistent şi superficial, sub semnătura lui Horia Gârbea. Nici n-are rost să-l reproduc; se pierde în impresionantul vraf de elogii. Şi cum în romanele Magdei personajele ajung să dialogheze cu autoarea („Las’ că mă săturai şi dă răzbunările Magdei U.  păn scris!”), încerc să-i dau cuvântul şi lui MRI, martor al evoluţiei scriitoarei încă din clipa debutului editorial – 1973. Ar fi, deci, dublă aniversare, odată împlinindu-se 35 de ani de la apariţia primei cărţi şi a doua oară, X ani de viaţă, la fel de rotunjor împliniţi.

Ocolirea cifrelor răspicate în astfel de împrejurări e-o prejudecată căreia trebuie să ne supunem. De regulă, însoţită cu precizarea că sărbătorita „e mai tânără ca oricând!” N-am ce face, trebuie să scriu şi eu aidoma, fiindcă… exact aşa-i. Nu-ncap suspiciuni de compliment-floricică, totu-i la vedere. O demonstrează atât prezenţa în mai toate ungherele presei culturale româneşti, dar şi în revistele din Capitală (să mi se îngăduie observaţia că, în momentul de faţă, publicaţiile culturale ale provinciei au cam luat faţa celor bucureştene!), alături de faptul că nu lipseşte de la nici o manifestare mai răsărită, de la Constanţa, la Săpânţa; cine o cunoaşte personal s-a obişnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială şi agitaţia colocvială ca adevărată stare de agregare. Până şi ritmul fragmentat şi nervos al textelor sale trădează o ne-stare, să-i zic astfel, funciară.

Orice editor păstrează, pentru uz propriu, o listă a debuturile petrecute sub privegherea sa şi confirmate ulterior. Fac publice numele ce ocupă locurile din faţă pe lista (mea!) primelor apariţii în care am fost implicat: poezie – Mihai Ursachi, proză, I.D. Sârbu, critică, Magda Ursache, publicistică, Ion Petru Culianu. Magda se află, cum se vede, într-o companie onorantă. Voi detalia în rubrica viitoare.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bip-ul prejudecăţilor.

Comentarii