Mircea Radu IACOBAN

În urma publicării articolului „Un tarat – Tara” (30 sept.), am primit sumedenie de email-uri, multe de la cititorii „Monitorului de Suceava” din străinătate. Unii semnează în clar, alţii evită: probabil, nu vor să-şi lege în nici un chip numele de macabra expoziţie de la Bochum, ori, mai ştii, oripilaţi de cele văzute, s-or teme… de represaliile expozanţilor!

Un român trăitor în Germania (la sugestia unui israelian de origine română, care i-a trimis, de la Natanya, articolul nostru) s-a deplasat special la Bochum, intrigat de cele citite. Iată-i comentariile: „Am fost la expoziţie – n-am făcut poze, să le facă cei de la Poliţie. Expoziţia este o tâmpenie degenerată în oroare: 35-40 de tablouri având ca temă erecţia penisului şi poluţia după spânzurare. Atât. Spânzuraţi, goi, în erecţie, stropi de spermă zburând, culori lugubre. Românii comentau mărimea penisurilor şi nemţii se întrebau dacă toate astea au vreo legătură cu trecutul nazist al României (?!). În deschiderea expoziţiei, un reprezentant al autorităţilor locale a declarat că a fost obligat să introducă cenzura, copiii sub 16 ani neavând acces în sală. O expoziţie de pornografie macabră şi sordidă (…) încă o ocazie în care ne-a fost ruşine că suntem români; nemţii se uitau la noi ca la nişte macabri obsedaţi sexual.”

Tot din Germania ne este trimisă o fotografie a unuia dintre spânzuraţii pe simeza de la Bochum, aflat, desigur, în plin proces de ejaculare în palma călăului. Imposibil să dăm curs invitaţiei de a o publica. ADI (30.09) este de părere c-ar fi vorba despre „patologie sexuală, frustrări şi lipsă de dotări care l-ar face pe Freud să mai scrie un tratat. Astfel de indivizi apar la suprafaţă în perioade de acestea, de declin cultural.”

De la New York, compozitorul George Rodi Foca (georgefocarodi@yahoo.com) îşi exprimă dezacordul faţă de acceptarea de către noi a afirmaţiei lui Patapievici potrivit căreia „opera de artă trebuie să constituie o provocare”. Iată textul e-mail-ului primit la 30.09 din USA: „Vorbiţi cu prea mult calm despre aceste accidente pseudo-artistice, potrivite unor camere de subsol, cum se procedează la Paris au la New York, unde patronul de restaurant, din nevoia de clienţi, propagă împuţituri grafice. Arta NU trebuie să fie provocare! Marii artişti ai lumii au provocat, câte odată, reacţii extrem de adverse din cauza acelui şoc al noului care era parte intrinsecă a mesajului, iar forma, expresia pe care o lua tema, era în mod natural parte organică cu măiestria artistică. Nu pentru ca să provoace a folosit Picasso cubismul, ci din necesitate. Stravinski, în „Sfinţirea Primăverii”, n-a găsit alte mijloace decât cele pe care le-a folosit ca să ne facă să înţelegem orgia frenetică şi sălbatică pe care natura, fiinţele toate, o trăiesc atunci când începe renaşterea adusă de primăvară. Nu se poate altfel, aşa trebuia să fie orchestrată piesa, aşa trebuiau să fie ritmurile, armoniile care „miros a sex” erau singurele posibile. Noutatea, originalitatea unei opere de artă autentice nu este rezultatul unui act premeditat care, prin stridenţe gratuite, atrage publicul. Arta şochează numai atunci când este în primul rând Artă şi nu doar o încercare de a capta atenţia prin provocarea unui mic scandal în presă.”

Surprinzător, nu am primit şi mesaje de susţinere a „evenimentului artistic” de la Bochum, deşi alte bloguri sunt pline de luări de poziţie în favoarea libertăţii artistului, a libertăţii artei – implicit condamnându-se păşunismul retardat al atitudinii potrivnice, pudibonderia şi nepriceperea celor făr-de antene pentru receptarea noului în artă (adicătelea, al de noi). Faptul că dăm publicităţii, din când în când, opiniile cititorilor, nu cred că-i de natură să inhibe pe nimeni, aşa că invit preopinenţii la dialog. Le promit, ca bonus, fotografia ce n-am putut-o tipări în gazetă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Poze bonus!.

Comentarii