Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Chiar glumeam cu el, acum puţin timp, când l-am revăzut din scurt, amintindu-i de perioada când vindea fel de fel de brizbrizuri prin căminele gemând de studente, ca să mai facă un ban:
-Şmecherule, acum ai propriile tale cămine studenţeşti, poţi vinde danteluţe şi chiloţei turceşti chiar chiriaşelor tale! Ai ajuns departe!
-Ei da, s-ar putea spune şi aşa! – a parat el, neconvenindu-i subiectul.
Tot când l-am revăzut fugitiv, mi-a povestit cât s-a bucurat, acum două toamne, când în Liège-ul său adoptiv a venit natala „Steaua”, să joace cu echipa locală de futbol „Standard”, pentru a se califica în grupele atât de râvnite ale „Champions League”.
-I-am văzut pe băieţi din birou, ieşiţi la o plimbare prin oraş. Mi-am lăsat baltă toate treburile, pentru a-i saluta şi a schimba cu ei o vorbă românească.
S-a repezit în stradă, cu faţa radiind de bucurie, întinzându-le mâna jucătorilor şi întrebându-i ce faceţi, măi băieţi, cât mă bucur să vă văd în mărime naturală, mult succes mâine, cum vă simţiţi, vă stă bine în treninguri, avem şanse de calificare, nu-i aşa?!
Spre stupefacţia sa, niciun jucător de-al Stelei nu a reacţionat în vreun fel, nerăspunzând în vreun fel saluturilor şi mâinilor întinse spre ei. Nici nu l-au băgat în seamă.
L-au ignorat total pe amicul meu, la fel cum i-au ignorat şi pe ceilalţi români din preajmă, care se bucurau văzându-i. Cu o aroganţă ieşită din comun, fotbaliatorii lui nea Gigi au trecut mai departe, de parcă românii din Liège ar fi fost, pentru ei, confecţionaţi din sticla cea mai transparentă.
Erau, vezi bine, în ceea ce se cheamă „silenzio stampa”. E lucru mare această „silenzio stampa”, e lucru mare de tot. Când fotbaliatorul românesc e în silenzio stampa, nu vorbeşte cu nimeni, dar cu nimeni-nimeni-nimeni.
Chiar dacă face sex cu acele hălci de carne numite fotomodeliţe, el îşi pune un plasture pe gură, preferând să geamă şi să gâfâie doar în gând.
