Portalul „carte şi arte”, gospodărit cu dăruire de prozatorul Corneliu Leu, vine cu o propunere ce a izbutit să trezească interes din Australia până în hotarele comunelor Putna, Frătăuţi, Marginea, Grăniceri, Dorna Candreni: instituirea SĂRBĂTORII NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE. Se propune data de 29 (cu eventuală extindere către 31) august, în consonanţă cu evenimentul similar ce se desfăşoară în Republica Moldova de aproape 20 de ani. Precizându-se: „nu am dorit niciodată să ne suprapunem sărbătorii din Basarabia, ci s-o amplificăm la nivelul tuturor comunităţilor româneşti şi, mai ales, a ţării.”
Iniţiativa pare a fi primită cu entuziasm generalizat, dacă e să ne luăm după mesajele de susţinere sosite din toate colţurile ţării şi ale lumii, de la instituţii, organizaţii şi persoane dintre cele mai diferite. Cum ar fi directorul revistei „Cetatea culturală” (Cluj), primarul comunei Luncaviţa (Tulcea), Centrul cultural „Tudor Gheorghe” Izbiceni (Olt), Consiliul local Vulcana-Băi, şeful ARTRAD, preşedintele Ligii scriitorilor din România, vicepreşedintele Societăţii românilor din Australia, directorul revistei „Oglinda” (Focşani), vicepreşedinta FIJET, conducerea Asociaţiei Scriitorilor Români din Germania, bibliotecara din Cornu, directorul DJCCP Dolj, revista „Timpul” (Tg. Jiu), preşedintele Filialei Suceava a MPSR şi foarte, foarte mulţi alţii. Cum se vede, şi-au manifestat imediat adeziunea reprezentanţi ai unor instituţii şi organizaţii de planul II sau chiar III, lipsind gesturi similare din partea forurilor statale şi personalităţilor de marcă ale clasei politice.
(Cum alegerile se apropie, este de aşteptat ca şi această ignorată nişă a interesului public să fie luată în atenţia doritorilor de voturi.) Dincolo de exclamaţii aprobative, iniţiativa lui Corneliu Leu şi a venerabilei reviste „Albina” este susţinută şi cu argumente. Cel mai ades, de suflet. Dintr-un text datorat regretatului G.I. Tohăneanu, decedat chiar în preziua propusei sărbători, decupăm observaţia-vers a lui Blaga: „limba este întâiul mare poem al lumii”. Grigore Vieru îşi exprimă nădejdea că, atunci „când va fi întreagă limba română, va fi întreagă şi ţara.” Un scriitor din Danemarca nu se sfieşte să afirme că „singura limbă care mă întregeşte ca om este limba română (…) de 40 de ani de când sunt rupt de ea, limba română continuă să-şi desfacă evantaiul imensităţii în faţa ochilor mei”. Apar şi diverse idei de completare a semnificaţiilor zilei de 29 august, ce ar urma să fie declarată şi „ziua mediului academic din România”, dar şi „ziua bisericilor din lemn” – până la dizolvarea iniţiativei prin exces de adeziune entuziastă: „Sunt de acord ca fiecare zi să fie a limbii române”. O altă propunere vine de la Cluj: „Acţiunea ar trebui să fie preluată de către Guvern, cu atât mai mult cu cât, pentru sărbătorirea Francofoniei, acelaşi Guvern a cheltuit sute de miliarde de lei din bugetul ţării.”
Cum se vede, iniţiativa a stârnit interes şi aprobare, ceea ce nu ne împiedică să aşezăm în pagină câteva întrebări. Românii au, slavă Domnului, sumedenie de sărbători. Fiinţează cu adevărat doar cele patronate de biserică ori de armată. Altfel, zilele contabililor sau apicultorilor sunt marcate (dacă sunt) doar în cercul breslei sărbătorite. Una în plus? Da, dacă n-o s-o potopească indiferenţa oficială. Situaţia între graniţele ţării diferă de cea din Basarabia. Acolo, româna este atacată din afară, de o limbă străină. La noi, este agresată din înăuntrul ariei propriilor vorbitori, nu numai de stricătorii de limbă, ci şi de românii ce consideră că s-ar cuveni să uităm şi să abandonăm limba strămoşilor, ori s-o folosim cel mult pentru înjurături. Instituirea unei astfel de sărbători s-ar cuveni să prilejuiască nu numai discursuri şi chermeze cu mici şi bere, ci în primul rând meditaţii responsabile privind starea limbii, spre a se opri degradarea ei tot mai evidentă. Astfel înţeleasă, susţin fără rezerve propunerea de a aşeza, în calendarul sărbătorilor româneşti, ZIUA LIMBII ROMÂNE.
(21 sep 2008, 08:44:36
Salvarea (cred ca putem vorbi de asa ceva )limbii romane trebuie sa vina prin lege, ar trebui discutata in CSAT.
Nu zambiti, va rog!