Mircea Radu IACOBAN

Călătorind la poalele muţilor, din spre Cornu Luncii către Humor, aproape că nu distingi semnele toamnei. Câmpu-i încă verde, ulmii şi stejarii îşi păstrează frunzişul neatins de tonurile ruginii ale mijlocului de septembrie, apa Moldovei, tulbure şi răsfirată, vesteşte că a plouat zdravăn undeva, în şi mai nordul nordului, aşa că poate, curând, or să se iţească şi hribii cenuşii de toamnă. Şi totuşi, ceva lipseşte dulcelui peisaj bucovinean. Încă nu-mi dau seama ce – ba da, iată, cuiburile berzelor sunt pustii. Au plecat într-ale lor, lăsându-ne cu ale noastre mărunţişuri lumeşti: politicale, fotbal beteag, pensii, talk-show-uri, Georgia, Obama, Insula Şerpilor şi alte asemenea, care azi ard şi mâine, pier.

La stopurile dintre Gura Humorului şi Vama se aşteaptă în prostie, aşa că, până prind rând, foiletez volumul de documente achiziţionat dimineaţă dintr-un anticariat ieşean. Claxoane: s-a înverzit semaforul, dar nu mă-ndur să las pagina plină de „să vezi şi să nu crezi!”, aşa că trag pe dreapta şi dau citire până la capăt minunăţiei de referat ornat cu ştampila „strict confidenţial” („Agresiunea comunismului în România”, vol. II, pag. 67) semnat în 1952 de Leonte Răutu. Se intitulează „Cu privire la activitatea duşmănoasă a lingviştilor Al. Rosetti, Iorgu Iordan şi Al. Graur”. Te ia cu frig: adie a puşcărie, mai ales când citeşti apostila „activitatea celor trei lingvişti urmează a fi examinată (şi) de organele de stat”. Adică anchetă, tribunal, condamnare. De la bun început te întrebi ce naiba poate fi duşmănos şi contrarevoluţionar în truda unor oameni de ştiinţă ce dezbat problemele limbii române, până într-atât încât să fie catalogaţi ca „grup organizat de duşmani”. Brrr! Principalul reproş: ei tratează „probleme de importanţă minoră, ocolind în mod demonstrativ problemele fundamentale ridicate şi rezolvate de tovarăşul Stalin”.

Păi, dacă le-a rezolvat genialul Stalin, la ce bun să le trateze şi „grupul organizat”? Ce-i rezolvat, e bun rezolvat! Rămân mărunţişurile, dar, cum se va vedea, nici asta nu-i permis. După ce se emit aspre aprecieri la adresa fiecăruia dintre cei trei („Al. Graur are o falsă reputaţie de lingvist de valoare”; „Iorgu Iordan, spre deosebire de Rosetti, are oarecare valoare ştiinţifică”) se merge în adâncimea analizei, constatându-se nemărturisite simpatii pentru „şcoala idealistă a lui Saussure”. Am mari îndoieli că Leonte Răutu  barem auzise despre Saussure, fondatorul lingvisticii moderne, despre lingvistica diacronică şi lingvistica sincronică, ori ştia să facă distincţia elementară dintre limbaj, limbă şi vorbire; nici nu era nevoie, câtă vreme revista moscovită „Voprosî iazîkoznania” tocmai îl înfierase pe Rosetti ca „reprezentant al idealismului”, declarându-l mârşav adept al odiosului Saussure. Argumentele referatului sunt (citite acum) de tot hazul: articolele lui Graur iau în discuţie „noţiunea copil nelegitim, altul, cuvântul latinesc venalis (corupt), al treilea, termenul slugărnicie. Considerăm că nu poate exista îndoială cu privire la intenţia contrarevoluţionară.”  Sigur, se vede de la o poştă! Un alt cap de acuzare, de astă dată para-ştiinţific: fiind ambasador la Moscova, Iorgu Iordan „s-a ocupat cu afaceri veroase – contrabandă cu blănuri”.

Evident duşmănoasă este atitudinea aceluiaşi Iordan, care, în revista „Cum vorbim” a publicat, imediat după lucrarea tovarăşului Stalin, articolul cu titlul „Obraznic” (o lingvistă discuta originea termenului). Cu siguranţă că o astfel de paginaţie nu putea fi decât o aluzie, la rândul ei obraznică! Iar Graur se arată şi mai parşiv: „în proiectul de ortografie al lui Graur se dau următoarele exemple de prescurtări: P.C.R., U.T.M. şi I.C.A.S. (care se ocupă de strângerea gunoaielor), sugerându-se fără putinţă de tăgadă că toate cele trei prescurtări ar fi de acelaşi calibru. Ca să nu mai vorbim despre condamnabila poziţie antisemită a lui Iordan, care, la capitolul substantive compuse, dă şi exemplele „iudeocomunist” şi „iudeomasonerie”. Ce, exemplele nu trebuie să fie, la rândul lor, juste? Dacă mai ţinem seama şi de faptul că Rosetti i-a publicat cândva pe „teoreticienii legionari” Eliade şi Cioran, că Iordan îşi permite să menţioneze, la modul şopârlist, alături de substantivul „colhoz” şi verbul „a colhozi”, dar mai ales că toţi trei nu-şi exprimă entuziastă apreciere faţă de contribuţia genială a tovarăşului Stalin în chestiunile lingvistice, devine logică şi necesară decizia finală: reprezentanţii „grupului organizat” vor fi daţi afară din toate funcţiile deţinute la Institutul de lingvistică, şi „vor fi scoşi din învăţământ ca necorespunzători”.

Astfel de istorie au trăit românii. Noroc că s-a schimbat stopul. Închid cartea, demarez şi încerc să uit. Da-i bine să uităm?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un grup organizat….

Comentarii