Răsfoiesc (electronic) mesajele sosite pe net; încerc, în limita spaţiului, să dau curs invitaţiilor la dialog, să ofer găzduire în pagină adăugirilor propuse de cititori şi, dacă dispun de datele necesare, să răspund unor întrebări. CLARA ARUŞTEI, fiica adoptivă a mult regretatului Cezar Ivănescu, îmi scrie din nou: „Am fost la Bacău, am depus o cerere la Colegiul medicilor, desigur, nefăcându-mi iluzii că voi reuşi să înving acest sistem imoral şi birocratic”.
Dacă urmăriţi jurnalele proTV de la ora 17, aţi putut vedea ce desfăşurări de forţe sunt prilejuite de dispariţia vreunui adolescent, de o pruncucidere ori de priponirea unui şofer beat. În cazul morţii suspecte a unuia dintre cei mai mari poeţi români, linişte deplină. La atâtea luni de la tragica dispariţie a lui Cezar, nici un comunicat lămuritor din partea celor în drept! Cel ce semnează MYOSOTIS (probabil, profesor de liceu) ne trimite un alt buchet de perle culese din tezele la bacalaureat: „Zoe şi Tipătescu se iubeau pe la spate”, „împăratul avea o grădină şi în fund un măr”, „deşi s-a ocupat mai mult de turism, Calistrat Hogaş vorbea latina la perfecţie”, „poezia Sburătorul de Ion Haş Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români”, „Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia, împreună cu umbra sa”. Zâmbim – dar cu amărăciune. IULIA, referindu-se la un articol al nostru mai vechi, dar şi la recentele afirmaţii ale istoricului Stoenescu, (care întrevede posibilitatea restaurării monarhiei… prin aducerea unui prinţ străin!!) ar dori să ştie „cine sunt autorii şi (sau) semnatarii Declaraţiei de la Budapesta din iulie 1989, prin care Transilvania era declarată spaţiu de complementaritate căruia i se cuvine autonomia”.
Iată-i: textul a fost conceput de Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea), Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu, sub oblăduirea regelui Mihai. Printre semnatari: Vl. Tismăneanu, Neagu Djuvara, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Doru Braia, Sanda Stolojan, Ileana Vrancea. Se adaugă, evident, semnăturile „părţii maghiare”, printre care o aflăm şi pe aceea a viitorului ministru de externe de la Budapesta. În fine, un răspuns adresat lui EU,EL,EI, care ne solicită un punct de vedere în chestiunea procesului de calomnie pe care Uniunea Scriitorilor l-a intentat lui Liviu Ioan Stoiciu. Cum, poate, amănuntele nu-s tocmai cunoscute, citez din cererea-acţiune: „Să obligaţi pârâtul să înceteze calomnierea Uniunii Scriitorilor din România şi a persoanelor din conducerea acesteia, sub sancţiunea unor plăţi de daune cominatorii a câte 1000 lei/zi pentru toată perioada de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa şi până la întreruperea definitivă a calomnierii”. Acest penibil demers în justiţie este fără precedent şi nu pot să cred decât că-i „opera” unor jurişti defazaţi, care încă n-au auzit de Constituţie, de drepturile omului, şi nici de faptul că Stoiciu este membru al Consiliului Uniunii, având deci deplină îndreptăţire la opinie, inclusiv critică. Preşedintele, probabil, de această dată va fi semnat ca primarul. Cel mai înţelept ar fi retragerea grabnică a acţiunii, nu de alta, dar află confraţii noştri europeni şi ne facem de râsul râsului!
De remarcat faptul că tableta noastră dedicată neputinţelor Naţionalei lui Piţurcă, deşi din belşug accesată, n-a fost urmată de nici un comentariu. De unde se vede mai întâi că lumea s-a sastisit, apoi că un apăsător sentiment al penibilului determină ocolirea temei şi, nu în ultimul rând, revelaţia târzie că-s pe lume multe altele mai demne de interes decât fotbalul, fotbalul şi iarăşi fotbalul.
(13 sep 2008, 12:46:49