Cătălin MIHULEAC

Am numărat ultimele spasme ale verii, zicându-mi, cu deosebită satisfacţie:

- Gata, frăţioare, s-a dus, ne-am vindecat de ea! De-acum încolo, avem treabă!

De-acum încolo, întreaga noastră atenţie se orientează spre cel mai important eveniment al toamnei: încorporarea noului contingent de murături în plutoane şi regimente, unde se vor instrui febril, în vederea viitoarelor mari conflagraţii din câmpurile de bătaie digestivă ale poporului nostru.

Mergem în piaţă şi-i alegem cu mâna noastră pentru încorporare pe tinerii recruţi, în formaţii de câte zece, 20 sau 50 de kilograme. Borţoşii gogoşari, fâşneţele gogonele, suplii castraveţi, filigranata conopidă, vivacii ardei iuţi, musculoasele ciupercuţe şi verzele moţate primesc, într-o aliniere perfectă, ordinele de recrutare în cazărmile din borcane şi butoaie, unde sarea şi oţetul le vor disciplina şi maturiza reflexele, spre o multilaterală voluptate gustativă a consumatorului.

Discuţiile acestui început de septembrie se-nvârt în jurul oalelor de zacuscă şi al butoaielor pline cu pepeni şi conopidă, demonstrând că murătura îşi merită pe deplin deloc tomnatica sa glorie. La nivel de naţiune, avem mai multe sortimente de murături pe cap de locuitor decât au brazilienii la samba, olandezii la lalele şi britanicii la ceţuri. Nu există gospodină respectabilă în ţara noastră, care să nu păstreze la rece, ascunsă în beciurile memoriei, o reţetă personală de pus murături, dobândită pe cale genealogică, dar îmbunătăţită prin talent propriu. Poate de aceea, la scară extinsă, murătura simbolizează pentru noi integritate, neatârnare, mândrie naţională. Dacă România ar posta la fruntariile sale, precum americanii, o Statuie a Libertăţii, ea ar ţine obligatoriu în mână un borcan cu castraveţi muraţi şi-un pahar cu zeamă acră de varză.

Misiunea eroică a murăturilor e să ne stingă aleanul lungilor şi friguroaselor nopţi de iarnă. În faţa focului, vom asculta Deep Purple sau Bach, şi ne vom întreba de ce niciun autor român nu a compus „Balada zemii de varză”, „Romanţa pepenelui murat” ori „Bluesul castravetelui în oţet”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ora sacră a murăturilor.

Comentarii