Cătălin MIHULEAC

Reclamele de care se bucură anumite produse sunt asemănătoare popoarelor migratoare, care odinioară ne pârjoleau satele şi ne violau - crud şi iepureşte - strămoaşele. La fel ca hunii şi-alţi tătari, ele dau lovitura în hoarde, violându-ne retina şi timpanul, cu scopul final de a ne pârjoli chimirul.

Beneficiind de complicitatea presei, reclamele ne înghesuie, gâfâindu-şi respiraţia fierbinte în ceafa noastră neprihănită. Fie că se referă la bere, la gumă pentru antrenat musculatura fălcilor sau la sucuri balonante, reclamele ne-atacă viclean, tăindu-ne expert beregata discernământului. Mult mai uşor se apărau de migratori strămoşii noştri, decât ne putem noi apăra de reclame. Străbuneii noştri aveau la îndemână „trusa antimigrator”, care cuprindea ba o fântână otrăvită, ba un codru frate cu românul, ba o diplomaţie unsă cu miere falsă. Pe când noi, stăm cu palmele goale, dar goale de tot.

Oricât de frumos ar vorbi prin interviuri managerii firmelor de publicitate, unele produse ale muncii lor sunt nu doar de-un prost gust remarcabil, ci şi de-o cruzime canibală. De pildă, videoclipul cu muncitorii, care sug din sticla de coniac, în rezerva de spital unde le e conectat la perfuzii un coleg rănit, pare realizată la un brainstorming al unei şcoli de retardaţi mintal. În concepţia celor din care a fătat o asemenea idee, chiar şi un carnaval s-ar putea ţine într-o clinică de reanimare sau într-un cimitir.

Dar culmea barbariei în materie de publicitate e atinsă de o altă reclamă, unde un tinerel şi-o tinerică laudă, zic ei subtil, un fond privat de pensii. „Cumperi una, iar pe cealaltă o primeşti gratis”, glăsuiesc ei, etalând, într-un borcan, două proteze lugubre. Adică, fii atent, tineret al ţării, că va veni şi vremea aia. Apropo, ştiu oameni vârstnici care au dinţi mai sănătoşi chiar decât junii din imaginile respective.

Dar peste toate, reclamele sunt atât de eficiente, încât te trezeşti în traistă, aproape fără să-ţi dai seama, cu produsele ridicate de ele în slăvi. Aşa bunăoară, din pricina abundenţei reclamelor televizate la tampoane femeieşti, m-am trezit într-o zi că dau toată leafa pe-acest gen de produse. Le-am cumpărat, ca un sclav ce sunt al publicităţii media, fără să-mi pun problema că nu-mi sunt şi nu-mi vor fi vreodată de folos.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce parşivă este reclama!.

Comentarii