Una din aceste păpuşi, răspunzând la numele Monica, a fost achiziţionată de miliardarul Columbeanu, cel care când zâmbeşte dă senzaţia că şi-a uitat proteza acasă, în borcan. Profitând de dotarea tehnică a roboţicii sale, Irinel vrea să-şi înfrângă zestrea de complexe care l-au făcut să pară în propriii ochi un simulacru de bărbat. Priviţi-l pe Internet cum o face pe berbantul, fructificând toată gama de orificii cu care e dotată tehnic păpuşica dumnealui. Irinel, numai în priză să nu-ţi alunece din greşeală, dragul tatii, că te scutură volţii cât eşti tu de miliardar! Cu ce ţi-om fi greşit, măi băiatule, de nu mai puteam deschide ziar sau televizor, fără să-ţi vedem performanţele genitale?
E un pamflet splendid de Geo Bogza, intitulat „Mărirea şi decăderea unor castraveţi”; unde castraveţii sunt descrişi în toată splendoarea lor de efebi primăvara, când tot norodul tânjeşte după ei; pentru ca toamna, când ajung nişte legume puchinoase, nimeni să nu-i mai vrea decât cel mult în borcan, pentru murat. Să nu aibă şi castravetele matale, Iri, soarta confraţilor descrişi de Bogza. S-ar putea să am gura pocită, dar prea te joci cu focul.
Când va veni clipa divorţului dintre Iri şi Moni, căci inevitabil va veni, atunci să te ţii tare. Atunci o să-i dea ea în vileag toate rateurile castraveciorului, atunci o să dezvăluie ea cum a hrănit-o din borcanul cu murături. Atunci să te ţii păruială. Dacă postul de tembeliziune B1 nu va avea obraz şi nu ne va prezenta un „realiti şău”, sunt convins că un creştin va pune în circulaţie un filmuleţ pe Internet.