Mircea Radu IACOBAN

Supradimensionat scandalul cu svastica de la New York! Nu prin utilizarea însemnului fascist este „expoziţia” de la Centrul cultural român discutabilă şi, eventual, amendabilă, ci, mai întâi, prin evidenta precaritate artistică şi, apoi, prin gradul de reprezentativitate românească ce (nu) îl conţine.

A condamna svastica în sine e-o dovadă de incultură. Semnul crucii încârligate vine de departe şi n-are nici o vină că i-a căzut cu tronc lui Hitler. Americanii n-au astfel de complexe şi nu se sfiiesc să păstreze pe tancuri şi avioane steaua în cinci colţuri, care, cum bine se ştie, a fost emblema armatei roşii şi a ornat simbolic turla Kremlinului până la căderea comunismului.

Cum nici o vină n-are Wagner, compozitor şi acum cvasi-interzis în Israel. Urmând această (i)logică (Wagner a fost muzicianul preferat al lui Hitler, deci, jos Wagner!), s-ar cuveni să-l interzicem pe Coşbuc, fiindcă i-a plăcut lui Ceauşescu!

Culmea este că, potrivit unor autori care i-au cercetat istoria, svastica ar fi apărut mai întâi în... Transilvania, încă în epoca pietrei cioplite! Altă exagerare a protocroniştilor? Greu de spus, cel puţin deocamdată; teoria originii româneşti (sau, mă rog, a naşterii pe acest tărâm) a svasticii are susţinători avizaţi, care afirmă că primele urme ale străvechiului semn magic au fost identificate arheologic într-o arie culturală mioritică.

Mai greu de demonstrat, dacă nu chiar imposibil, ar fi exclusivitatea românească, atâta vreme cât svastici au fost descoperite şi-n săpături arheologice din Oceania, India, Tibet, China, la basci, în Franţa şi-n Spania, la incaşii din Peru, la aztecii mexicani ş.a.m.d.

Prima şi cea mai plauzibilă interpretare: svastica este un simbol solar, astfel explicându-i-se prezenţa ca ornament pe statuile lui Budha din întreaga Asie.

O altă teorie o consideră... semn polar. La rându-le, masonii o revendică. Unul dintre cei mai avizaţi cercetători ai fenomenului, C.R. Conder, consideră că svastica a apărut în epoca bronzului (deci, mai târziu decât în ipoteza transilvană), că, în preistorie, a fost preluată de accadieni, chinezi, japonezi, de faraoni egipteni, de popoarele precolumbiene, spre a ajunge la hitiţi, la troienii pre-homerici, la etrusci şi micenieni. Nu lipseşte din bagajul cultural străvechi al laponilor, finlandezilor, indienilor americani, chinezilor, japonezilor.

Altă teorie (Carr): svastica n-ar simboliza soarele, ci steaua polară, astru al cărui cult era răspândit la popoarele turanice.

Interpretări  şi mai diverse: reprezentare a polului în jurul căruia se roteşte lumea, simplu semn al breslei constructorilor de catedrale, arhetip cu rol de „impuls vital” şi „recunoaştere instinctivă” etc. etc. În funcţie de direcţia rotaţiei braţelor (dextrogină sau sinistrogină), ea ar simboliza fie forţele pozitive, impulsul creator, progresul, dezvoltarea („roata soarelui de aur”), fie negativul, staticul, întunericul („roata soarelui negru”).

Cum se vede, aria interpretărilor este, practic, fără hotar – ceea ce a permis teoreticienilor nazişti să considere svastica „semn polar terestru” semnificând superioritatea arienilor.

Motivaţia oferită de Rosenberg & comp. este lungă, încâlcită şi neconvingătoare. Hitler a descoperit svastica la vârsta de şapte ani, sculptată pe peretele mănăstirii Lambach, unde viitorul führer cânta în corul bisericii (închipuiţi-vi-l!). A remarcat intuitiv dinamismul simbolului, ce poate sugera mişcare ordonată, de neoprit, în contrast cu staticul contemplativ exprimat de însemnul crucii şi, peste decenii, l-a trecut în inventarul ideologic nazist.

Nu-i vina svasticii, a cărei semnificaţie reală nu conţine nimic malign. Dimpotrivă. De altfel, svastica figurează şi pe blazonul Casei de Hohenzollern.

Iar „svastica” desenată pe dosul poneiului roz... nu-i svastică: are, la fiecare braţ, un unghi drept în plus. Ceea ce înseamnă ori că „artiştii români”, prea tineri fiind, nu prea ştiu care-i înfăţişarea corectă a crucii încârligate, ori au vrut să pareze prin acest ambiguu „e şi nu e”. Oricum, mult zgomot pentru nimic.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului SVASTICA.

Comentarii