Mircea Radu IACOBAN

„Ape vor seca în albie...” – cum spunea Călinescu, pledând pentru unicitatea lui Eminescu – dar niciodată nu vom mai vedea o Olimpiadă precum aceea de la Beijing! Fără îndoială că o atare alocare şi manevrare a forţelor şi resurselor nu poate fi decât la îndemâna unui stat totalitar. Oricât ar plusa americanii, sau cine ştie ce altă ţară ambiţioasă şi potentă, oricâte zeci şi sute de miliarde se vor investi într-o Olimpiadă a viitorului, niciodată nu va putea fi egalată uluitoarea festivitate de deschidere din 2008. Performanţele sportivilor, cu siguranţă, vor continua să fie ameliorate, fiindcă nebănuite rămân posibilităţile fizice ale lui homo sapiens ; în ce priveşte, însă, potenţarea  sugestiei artistice printr-un spectacular de-a dreptul formidabil, sunt înclinat să cred că s-a atins zenitul zeniturilor.

Era şi de aşteptat să apară cârâieli: cutare efect a fost trucaj video, fătuca a cântat în play-back. Ei, ba nu! Inserturi şi efecte au fost utilizate de la începutul transmisiei deschiderii; nu era să se marcheze cu „live” imaginile directe, câtă vreme intervenţiile din studio aveau menirea clară de a acoperi momentele moarte în care s-au efectuat cele câteva manevre de decor. Fetiţa n-a cântat în direct? Dar cine şi-a închipuit c-ar fi posibilă o captare curată de sunet, tehniceşte utilizabilă, în astfel de împrejurări? Astea nu-s nici măcar fleacuri, ci biete flecuşteţe, pe care nimeni  nu le-a sesizat, chinezii înşişi devoalându-le cu inocenţă, spre a se lăuda cu „performanţele din butoane”.

Este absurd şi nedrept să se pună totul sub semnul întrebării – aţi văzut titlul „Olimpiada trucată” ? – în temeiul unor mărunţişuri de doi bani. Trebuia să ne aşteptăm la apariţia cârcotaşilor, câtă vreme americanii au fost în stare să declare până şi propria aselenizare... trucaj, turnând câteva filme ce-şi propun să demonstreze că omul încă n-a păşit pe lună, cosmonauţii evoluând, de fapt, într-un studio secret din cutare deşert... Festivitatea de deschidere este şi va rămâne unică nu numai prin spectaculosul adus, cu ingeniozitate şi cutezanţă, până la incredibil, ci, mai ales, prin calitatea intelectuală a sugestiei artistice.

La Olimpiadă, chinezii au înfăţişat lumii un „compte rendu” al istoriei naţionale, de care sunt, pe bună dreptate, mândri. Au şi de ce: potrivit cronicilor antice, istoria Chinei începe cu mai bine de 3000 de ani în urmă, fiind marcată nu numai de înfăptuiri în piatră şi-n lut, precum marele zid, ori cohorta oştenilor de teracotă îngropaţi lângă Xien, ci şi-n patrimoniul de vârf al invenţiilor fundamentale: busola, tiparul, praful de puşcă ş.m.a. Mă întreb ce momente vom include într-un astfel de spectacol evocator atunci când, în anul 3639, a 164-a Olimpiadă va fi găzduită la Bucureşti. Că, potrivit revizorilor noştri de serviciu, Dragoş Vodă a fost legendă şi-atât, Ştefan cel Mare, un fustangiu oarecare, Vladimirescu, un oltean zărghit, Eminescu, un cadavru deranjant, iar intraductibilul „dor” nu-i altceva decât o banală chestie lăutărească... Festivitatea de deschidere a Olimpiadei a dezvăluit trăsătura fundamentală a conglomeratului de etnii ce alcătuieşte poporul chinez: seriozitatea. Prima oară când am fost în China, toată lumea, de la sacagiu la ministru, era îmbrăcată în salopete. Beijingul (de fapt, pronunţia ce am auzit-o este alta: Pei’tin, uşor cântat) era scăldat doar în tonuri cenuşiu-albăstrii; vedeai o mare de biciclete circulând câlţos printre rable de maşini ruseşti ruginite şi, pretutindeni, distingeai o nelinişte şi-o tristeţe surdă îndărătul eternului zâmbet oriental.

Chinezii suferiseră crunt în infernul „revoluţiei culturale”, pe lângă ale cărei dimensiuni de iraţional şi absurditate noi, românii, am trecut fără a-i acorda prea multă atenţie. Revenind la Beijing după numai câţiva ani, am aflat un oraş multicolor, parcă dintr-o cu totul altă ţară, descătuşată, revenită în lume şi-n veac.  Nu discut aici chestiuni politice, Tibetul, drepturile omului, care, la urma urmei, acum pălesc în faţa realităţilor războiului din Gruzia. Ca să hrăneşti şi să îmbraci peste un miliard de oameni, ca să devii competitiv în toate domeniile, ca să poţi susţine organizarea unei Olimpiade la astfel de parametri – toate nu se pot izbuti decât prin adâncă seriozitate. În rest, deocamdată, tăcere...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului China.

Comentarii